Main menu

header

cotnari wide

637 19 2de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

O descoperire care acum este ușor argumentată științific a dat naștere în urmă cu zeci de ani unei legende spectaculoase: fluviul subteran de sub Dobrogea care curge invers faţă de apele obișnuite. Este vorba de cel numit „al patrulea braț al Dunării”, pierdut în nisipul Dobrogei, așa cum a afirmat Herodot, un rezervor enorm de apă, vechi de 90 de milioane de ani.

Apele nu se evaporă

De când a țâșnit această apă, neclorinată, fără nitriți, cu un echilibru perfect de calciu, fier și magneziu, Dobrogea nu are unul, ci două rezervoare imense de apă subterană. Unul în nord, care merge până la 100 de metri adâncime, și cel din sud, despre care se spune că a fost format în Jurassic. O parte din apa formată la 600-700 de metri sub sol curge spre vest, spre zona Giurgiu, alta se disipează treptat spre Marea Neagră. Totodată, depozitul vechi de 90 de milioane de ani, care, potrivit specialiștilor, nu se evaporă, alimentează 48 de localități din județul Constanţa. Primele foraje în căutarea apei din adâncuri pe pământul dobrogean, care nu a fost niciodată darnic în râuri sau pâraie, dar bogat în secetă, au fost făcute în anul 1897, de o firmă belgiană, în zona Caragea-Dermen. Apa a fost găsită la 35 de metri adâncime. Ulterior au mai fost săpate puțuri și în anul 1927, însă legenda fluviului subteran s-a născut când comuniștii au decis construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Povestea a început de la un maistru de sondă

În perioada acelor ani, în zona lacului Siutghiol a lucrat un maistru-șef de sondă care, alături de colegii săi, a rămas uluit atunci când a văzut cum din pământ a țâșnit un... râu subteran. Din acel moment s-a venit cu ipoteza că acela ar fi venit pe sub sol tocmai din munții Vrancei. Adică apa ar fi curs de la deal la vale, ca orice apă de suprafață, în condițiile în care se cunoaște faptul că apele subterane au cu totul alte legi de curgere. Unele personaje, fascinate de povestea râului, au mers până într-acolo încât au pus problema ridicării unei hidrocentrale care să fie amplasată pe marginea lacului Siutghiol și care să capteze râul subteran. Vestea a ajuns până la Nicolae Ceaușescu, care și-a trimis specialiștii să verifice, iar după multe așa-zise cercetări s-a ajuns la concluzia că nu ar fi vorba despre un râu subteran, ci despre un acvifer, adică un complex de rocă permeabilă și apa pe care o găzduiește. Numai că gurile rele spun că, de fapt, adevărul ar fi fost ascuns. Mai ales că, odată cu trecerea anilor, s-au făcut alte foraje în Dobrogea, iar apa a țâșnit în alte colțuri ale județului Constanța.

În Constanța se consumă apă... fosilă

Toată cantitatea de apă livrată locuitorilor orașului Constanța este extrasă din acest fluviu domol, care, de altfel, este cel mai important zăcământ subteran de apă potabilă din România. Acesta este și motivul pentru care niciodată la Constanța nu a fost restricționat regimul de apă, chiar dacă au fost perioade de caniculă sau secetă prelungită. Mai mult, orașul este singurul din România care tratează apa potabilă destinată populației, fără adaos de clor, purificată doar prin efectul razelor ultraviolete. Cât priveşte direcţia de deplasare a apelor subterane, s-au folosit trasori izotopici pentru clarificarea acestei probleme. S-a descoperit că acviferul care provine din Podişul Prebalcanic se prelungeşte şi spre nord-est, pe sub fluviul Dunărea, până în sudul Bărăganului. Dar nu toți cercetătorii sunt de acord cu acest lucru... În ceea ce privește debitul râului, se pare că acesta ar fi de aproximativ 10.000 de litri pe secundă.

Legenda fluviului subteran s-a născut când comuniștii au decis construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră