Main menu

header

cotnari wide

655 19 1de Roxana Istudor şi Adrian Barna

De-a lungul timpului, muzica, filmele sau literatura au avut și efecte mai puțin așteptate: au stârnit în oameni reacții stranii, inexplicabile, unele cu urmări dintre cele mai tragice: depresii, spitalizări, sinucideri.

„Avatar” și vizionarea „ucigașă”

Film cu mesaj și cu acțiune spectaculoasă, „Avatar” a avut un succes enorm. Pe de altă parte însă a generat și reacții stranii. De la debutul filmului, mulţi spectatori au afirmat că sunt foarte tulburați de neputința de a... merge pe Pandora, tărâmul imaginat de regizorul James Cameron. Un fan al filmului, pe nume Ivar Hill, chiar a declarat că nu mai vrea să continue să trăiască pentru că nu poate merge în țara creaturilor albastre. Un alt spectator a fost atât de emoționat de povestea din „Avatar”, încât a murit de inimă. Unul dintre psihoterapeuții chemați să dezlege misterul acestor reacții este de părere, potrivit listverse.com, că filmul „are abilitatea de a-i face pe cei care-l vizionează să-și exprime depresiile”.

O nuvelă de leșin

655 19 2În timp ce se afla într-un turneu pentru a promova cartea „Haunted” („Bântuiți”), celebrul scriitor contemporan Chuck Palahniuk a citit în public una dintre cele 17 povestiri scurte pe care le conține volumul, intitulată „Guts” („Intestine”), care are câteva scene tari, printre care cea a unui individ căruia îi cad intestinele într-o chiuvetă. Cu ocazia lecturării care a avut loc într-o librărie din Oregon, SUA, doi tineri au leșinat pur și simplu în timp ce autorul citea nuvela cu pricina. Palahniuk nu a dat importanță incidentului, dar a doua zi, la Seattle, lectura aceluiași text a mai cauzat două pierderi de cunoștință, lucru care s-a repetat la San Francisco, Berkeley, Beverly Hills, Universitatea Columbia, Leeds, Cambridge și Londra. În total, 67 de oameni au leșinat în timp ce Palahniuk a citit în public celebra povestire, iar incidentele au făcut obiectul unei anchete jurnalistice a celor de la „Publishers Weekly”.

Coloana sonoră care aduce... Salvarea

Filmul „Irreversible” este o culme a dramatismului, urmărind doi bărbați care încearcă să răzbune o femeie violată în mod brutal. Pe parcursul vizionărilor, foarte multe persoane au leșinat, și-au pierdut cunoștința sau au avut nevoie de îngrijiri medicale. S-a constatat totuși că nu scenele foarte dure și foarte grafic redate ale peliculei sunt de vină pentru aceste reacții, ci muzica. Mai precis, coloana sonoră implică un ritm care crește încontinuu, fără să se „spargă” vreodată la apogeu. Livrată pe o frecvență de 28 de hertzi, muzica creează o stare de disconfort psihic accentuat, care în unele cazuri a dus la nevoia de a fi chemată Salvarea. Cât despre pelicula „Amurg”, care a stârnit un val de critici, dar în același timp un altul de fani ai „combinației” dintre un vampir și o pământeană, prima parte a rămas în analele cinematografiei nu doar prin încasările de peste 700 de milioane de dolari, ci și pentru că cinefilul Brandon Gephart a intrat în convulsii violente în timpul unei scene și a avut dificultăți de respirație atât de grave, încât a fost nevoie de intervenția echipelor de urgență.

„Proiect: Vrăjitoarea” și amețelile în serie

655 19 3Filmul „Proiect: Vrăjitoarea” („The Blair Witch Project”) este o producție americană independentă cu buget redus, din 1999. Scenariul spune povestea a trei studenți care au dispărut din Maryland în timp ce realizau un documentar despre o legendă locală numită Blair Witch. Filmul a devenit un triumf neașteptat la box-office, cu încasări de peste 248 de milioane de dolari în întreaga lume, fiind una dintre cel mai de succes producții independente din toate timpurile. Doar că povestea are și o „parte întunecată”: derularea de groază a făcut mulți spectatori să experimenteze leșinuri, amețeli, stări accentuate de greață, transpirație rece, chiar vărsături. Managerul uneia dintre rețelele de cinematografe unde a rulat filmul afirmă că mulți spectatori s-au întors la sălile unde îl văzuseră cerându-și banii înapoi pentru că li s-a făcut foarte rău în momentul vizionării. Totuși, continuările au culminat cu cea mai recentă, lansată în 2016.

Cântecul „incendiator”

Legenda spune că o vacă a dărâmat o lanternă, și așa a izbucnit marele incendiu din Chicago, din 1871. Pornind de la această povestire, faimosul compozitor Brian Wilson, responsabil pentru succesul celor de la Beach Boys, a scris o piesă intitulată „Vaca doamnei O’Leary”, care urma să facă parte dintr-un album numit „Smile”. După ce a înregistrat piesa care inițial fusese botezată „Fire” („Foc”), autorul și ceilalți membri ai companiei sale de înregistrări au început să observe că porneau suspect de multe incendii în zonă. Atât de multe, încât Wilson a devenit chinuit de temerea că scrisese un cântec care declanşa focuri, astfel încât a distrus copia personală a înregistrării și s-a jurat că nu va permite niciodată să fie ascultată în public.

„Ritualul primăverii” și duelurile neprovocate

Atunci când a fost lansată piesa muzicală „Ritualul primăverii”, de Igor Stravinsky, era anul 1913. La prima audiție, la Paris, s-a înregistrat o adevărată nebunie: cei din sală au început să se bată cu cănile de tablă în care aveau apa, publicul avea manifestări de cea mai mare violență, dorind să stârnească o revoluție, s-a aruncat cu pietre și tot felul de obiecte, s-au pornit dueluri. Mărturiile epocii atestă o stare de agresivitate ieșită din comun pentru o audiție a unei piese simfonice clasice, dar ulterior au apărut și explicațiile. Întrucât marele compozitor folosise un amalgam de sunete care nu mai fusese experimentat până atunci, cu ritmuri pulsate într-o anume manieră, auditoriul a reacționat „convulsiv” și imprevizibil, toată lumea pierzându-și controlul din cauza muzicii. Tot despre o piesă muzicală vorbește și Reinbert de Leeuw, pianist și dirijor, care a încercat o dată să interpreteze celebra „Vexations”, a lui Erik Satie, care se cântă de 840 de ori la rând. Muzicianul a ieșit în public, a cântat de 117 ori, apoi s-a retras în culise, acuzând halucinații și amețeli. „Dacă aș fi cântat-o în întregime, probabil că aș fi înnebunit”, afirmă de Leeuw.

Seria de manifestări fizice care pot duce la pierderea cunoștinței atunci când o persoană este față în față cu o operă de artă poartă numele de sindromul Stendhal