Main menu

header

cotnari wide

669 20 1de Roxana Istudor şi Adrian Barna

Născut în 1946, Joseph (Joe) McMoneagle este ofițer în retragere implicat în proiectele de vedere la distanță conduse în perioada 1978-1985 de serviciul secret al Armatei SUA. Totul a pornit de la momentul când și-a înghițit limba într-un restaurant...

„Ploaia îmi trecea prin mâini fără să mă ude”

McMoneagle era deja militar când, aflându-se într-un local, a avut o experiență care i-a schimbat viața. A comandat o băutură, apoi, după câteva înghițituri, a început să se simtă foarte rău. S-a scuzat, s-a ridicat de la masă și a ajuns până la ușa de la intrare. „Când am împins-o, am auzit ca un fel de pocnet. M-am pomenit deasupra șoselei, curgea o ploaie fină, iar picăturile îmi treceau prin palme. M-am blocat de uimire. Am crezut că ceva este în neregulă din moment ce ploaia îmi trecea prin mâini fără să mă ude”, povestește Joe.

„Dumnezeu este o lumină albă”

McMoneagle relatează că a privit în jur și s-a văzut pe sine pe caldarâm, cu o mulțime de oameni agitându-se în jur. Apoi a început să alunece într-un tunel. „Am închis ochii ca și cum i-aș fi sigilat și mi-am revăzut crâmpeie din viață, acțiunile mele, chiar lucruri care credeam că nu s-au întâmplat. La finalul acestei rememorări m-am trezit într-o lumină albă intensă. Știam în clipa aceea că este Dumnezeu. Voiam să rămân în lumina aceea pentru totdeauna, simțeam că acolo trebuie să fiu”, își amintește ofițerul. Dar apoi o voce i-a spus că trebuie să se întoarcă: „Este prea devreme. Mai ai lucruri de făcut”. Joe s-a împotrivit, dar nu a avut încotro. „Apoi am auzit un alt pocnet și m-am trezit în spital, plin de tuburi, gol sub un cearșaf. Am văzut un pacient lângă mine și i-am spus că Dumnezeu este o lumină albă și că nu trebuie să se teamă. A făcut ochii cât cepele și a fugit să aducă doctorul”, spune Joe.

A văzut de la distanță ostatici, avioane, unități nucleare

669 20 2A intrat apoi în programul Armatei de vedere la distanță și a făcut din asta o adevărată carieră. Potrivit lui McMoneagle, vederea la distanță este posibilă, exactă și depășește hotarele timpului. El însuși declară că a văzut la distanță în trecut, în prezent și în viitor. Argumentează cu descoperirea unor unități nucleare chineze, criza ostaticilor iranieni, Brigăzile Roșii, soarta lui Gaddafi sau localizarea exactă a submarinelor sovietice „Typhoon” în 1979. Imaginile din satelit și evenimentele au confirmat ulterior aceste episoade de vedere la distanță. Cu toate că uneori au fost și procente mai mici de acuratețe, McMoneagle a putut localiza ostatici, avioane prăbușite și, potrivit expertului în vedere de la distanță Paul H. Smith, ofițerul putea prevedea evenimente „care urmau să se întâmple după câteva luni”.

„Existau foarte mulți oameni influenți la Washington care ar fi vrut ca noi să dispărem. Se aflau și mulți sus-puși care credeau că facem o treabă excelentă. Și erau și foarte puțini la mijloc...“ (Joe McMoneagle)

Oamenii au fost creaţi în laborator, de extratereştri

Multe dintre previziunile lui McMoneagle nu s-au adeverit (încă). Printre acestea se numără o lege promovată de adolescenți și intitulată „Dreptul de a munci”, apariția unei științe a sufletului, un vaccin împotriva SIDA, o mișcare antiteleviziune, înlocuirea hainelor cu tatuaje temporare. Între timp, retras din Armată odată cu încetarea Programului „Stargate”, sprijină anchete care se ocupă cu persoanele dispărute în Washington, San Francisco, New York sau Chicago, scrie în continuare (a publicat deja mai multe volume) și susține că oamenii nu provin din primate, ci de la o specie extraterestră, care a creat omenirea în laborator, apoi a părăsit Terra.