Main menu

header

cotnari wide

672 20 1de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Unul dintre ingredientele ce a stat la baza tradiției oculte din lumea occidentală, kabbalah, a apărut în cercurile evreiești din sudul Franței de la mijlocul secolului al XII-lea. Ca majoritatea tradițiilor mistice, kabbalah a întreprins ceea ce se cheamă recrutarea retrospectivă, afirmând că este mai veche decât a putut cineva crede vreodată.

I-a fost descrisă lui Adam în Grădina Edenului

Potrivit unor documente vechi, kabbalah i-a fost revelată inițial lui Adam, în Grădina Edenului, chiar de îngerul Raziel. Cel de-al treilea fiu al lui Adam, Seth, când a călătorit spre porțile Paradisului, a fost, de asemenea, inițiat în tainele kabbalah de îngerii cu săbii de flăcări care au păzit Grădina Raiului. Potrivit tradiției, kabbalah a fost transmisă de la maestru la discipol de atunci și până în zilele noastre. În altă ordine de idei, se crede că imaginea kabbalah ar putea fi pusă, totodată, pe seama unui cerc de mistici din jurul rabinului Isaac Orbul, un lider al comunității evreiești din Narbonne, Franța, care a murit în jurul anului 1235. Rabinul, alături de studenții săi, a dispus de materiale informative cu privire la acest subiect de la alte două sisteme vechi din misticismul ebraic, „Lucrarea Creației”, care s-a bazat pe „Cartea Genezei”. Ulterior, kabbalah s-a bucurat de o mare popularitate în cercurile evreiești din Spania, unde discipolii lui Isaac au deschis școli kabbalistice în secolul al XIII-lea în Burgos, Gerona și Toledo. Începând cu anul 1492, ideile kabbalistice s-au răspândit prin toată lumea mediteraneană.

La baza ei stă o simplă operație de numerotare

Motivul pentru care kabbalah a prins atât de bine este flexibilitatea ei, la baza acesteia stând o operație simplă de numerotare. Pe paginile de început ale „Cărții Genezei”, de exemplu, expresia „Dumnezeu a zis” apare de 10 ori, în timp ce Dumnezeu e descris făcând alte 22 de lucruri în momentul actului prin care se creează lumea. Misticii evrei din cercul lui Isaac cel Orb au legat aceste discursuri și acte divine de numerele de la 1 la 10 și de cele 22 de litere din alfabetul ebraic. Mai târziu, alte generații de kabbaliști au adăugat mai multe straturi de simbolism, iar rezultatul a fost o matrice simbolică ce se putea extinde la infinit și prin care toate elementele din Univers au legătură, în vreun fel sau altul, cu unul dintre cei zece „sephiroth” („numărător”, în ebraică), iar literele ebraice definesc 22 de căi care leagă acei sephiroth între ei, canalizând energia de la unul la celălalt. Puși laolaltă, sephiroth și căile formează o diagramă numită Arborele Vieții.

Sursă de simboluri pentru societățile secrete de orice tip

Kabbalah a devenit în timp una dintre cele mai importante surse de simboluri pentru societățile secrete de orice tip. De exemplu, Ordinul Hermetic al Zorilor Aurii s-a folosit de ea în mod constant, și majoritatea gradelor din Francmasonerie a împrumutat masiv. Nu este o întâmplare nici faptul că Ritul Scoțian are 33 de grade, acestea reprezentând de fapt cei 10 sephiroth și 22 de căi, la care se mai adaugă una, care reprezintă potențialul pur din care au fost zămislite și căile. De asemenea, Ordinul Independent al Camarazilor Odd, cel mai mare ordin frățesc din secolul trecut, are 10 grade de inițiere și acordă 22 de embleme pentru ele. În toate aceste cazuri, simbolismul gradelor poate fi perfect suprapus peste Aborele Vieții.

„Tora pentru noi” a fost scrisă de Moise în limba ramurilor

672 20 2Prima carte despre înțelepciunea kabbalah i-a aparținut, potrivit istoriei, chiar Patriarhului Abraham, în secolul al XVIII-lea î.Hr. Acesta a fost un beduin obișnuit dintr-un trib din Babilon, care a descoperit existența stării de evlavie, o realitate în afara acestei lumi. Atunci a scris o carte despre aceste incredibile lucruri, numită „Sefer Yetzira”, în traducere „Cartea de Creație”. Discipolii lui Abraham au fost chiar fiii și nepoata sa. Cea de-a doua dezvăluire de înțelepciune de kabbalah i-a aparținut lui Moise și datează din timpul exodului în Egipt. Ulterior, Moise a fost considerat un mare kabbalist, mai ales după ce a scris în limba ramurilor, folosind, se pare, cuvinte din lumea aceasta - cartea „Tora pentru noi”, în care a exprimat propria dezvăluire despre lumea de Sus - dar într-un mod diferit: „Nu există un fir de iarbă de mai jos care să nu aibă mai sus un înger care să-l atingă și să spună «Crește»”. Prin urmare, există o corelaţie între tot ceea ce există în lumea de Sus și tot ceea ce există în lumea pământenilor. O altă carte despre înțelepciunea kabbalah a devenit extrem de cunoscută, chiar dacă nimeni nu a înțeles-o complet până în acest moment: „Zohar” sau „Cartea de iradiere”. Scrisă în limba midrash, total diferită de cea utilizată de Abraham, care a scris în sefirot, „Zohar” este ca o ficțiune, imaginar și poetic.

Termenul „kabbalah“, din limba ebraică, înseamnă „receptare“, „primire“

Bijuteriile, formă de apărare a sufletului şi de comunicare energetică

În ultima perioadă, a purta bijuterii kabbalah a devenit un trend. Acestea sunt considerate o călăuză a sufletului, fiind încărcate cu mesaje sfinte și cu energii pozitive care se răsfrâng asupra celor care le poartă. Bijuteriile kabbalah nu trebuie însă confundate cu talismanele. Acestea sunt personalizate și iau naștere în urma întâlnirilor cu persoana care-și dorește așa ceva. Orice bijuterie kabbalah folosește cromoterapia. Pe de altă parte, felul în care sunt așezate elementele are un rol important, întrucât poate influența destinul persoanei care poartă obiectul. În plus, o bijuterie kabbalah este realizată doar în anumite zile și la anumite ore. Cel care o confecționează trebuie să fie într-o anumită stare de spirit atunci când o creează, pentru că este foarte importantă energia pe care o pune în interior. Despre bijuteriile kabbalah se spune că se poartă cu sufletul, întotdeauna pe mâna stângă, pentru că din acest loc intră energia și persoana în cauză se adaptează Universului.