Main menu

header

11-05-1de Cătălina Tăgârţă

Când un ochi se închide afară, altul se deschide în suflet. După acest dicton se ghidează orice nevăzător. Iar nevăzători sunt mulţi în România, circa 120.000, dintre care 60.000-70.000 sunt membri ai Asociaţiei Nevăzătorilor din România. Asociaţia a luat naştere în anul 1906, prin bunăvoinţa Reginei Elizabeta, şi îşi desfăşoară activitatea în Strada Vatra Luminoasă, România fiind singura ţară din Europa care are un cartier ce poartă numele unui aşezământ pentru orbi.

„Litera noastră”, singura revistă tipărită şi în alfabet Braille
Pentru cei care nu au în familie sau în cercul de prieteni o persoană cu o astfel de problemă e greu să îşi imagineze ce înseamnă viaţa fără lumina soarelui. Oricare dintre noi poate s-a gândit că a fi orb înseamnă a depinde în permanenţă de cei din jur, înseamnă un orizont restrâns şi aripi frânte. Pentru o parte dintre ei, da, e adevărat, însă nu e o regulă generală. În timp ce unii se dau bătuţi de la început, alţii duc o luptă acerbă cu viaţa, studiază, lucrează, au familie, copii şi sunt poate mai împliniţi decât mulţi dintre cei care văd. „Tocmai acesta este rolul asociaţiei, de a-i ajuta pe aceşti oameni să se integreze, să studieze, să facă sport, să se culturalizeze şi să ducă o viaţă normală”, ne spune Cristian Vasile, administratorul asociaţiei, în timp ce ne conduce spre redacţia revistei „Litera noastră”, publicaţie care aparţine Asociaţiei Nevăzătorilor şi singura care se tipăreşte şi în versiune Braille. Revista publică articole legate de lumea nevăzătorilor sau despre lucruri care i-ar putea interesa pe aceştia, poveşti de viaţă ale celor care trăiesc în întuneric, dar care pot fi exemple pentru semenii lor, plus ştiri din ştiinţă, curiozităţi ori istorie.

Scriu la calculator cu ajutorul sistemului JAWS
Redacţia revistei „Litera noastră” este compusă din văzători şi... nevăzători. Aflaţi în faţa calculatoarelor, e greu să-ţi dai seama care dintre redactori văd şi care nu. Toţi sunt la fel de agitaţi, pentru că urmează să plece la un eveniment cultural, organizat special pentru „ai lor”. Detaliile fac însă diferenţa: ochelari fumurii şi căşti pe cap. Presupunerea e rapid confirmată în momentul în care Mihai Dima, redactorul-şef, se ridică şi ne întinde mâna. „Revista «Litera noastră» este pe piaţă din 1968 şi apare de patru ori pe an, iar varianta Braille este din 1954 şi apare lunar”, ne lămureşte redactorul-şef, presat de timp. Ocupă acest post din 2006, iar sistemul JAWS îi este de mare ajutor. „JAWS este un sistem specializat pentru persoanele nevăzătoare. Cu ajutorul lui, persoana cu deficienţe aude în căşti tot ce scrie pe monitor, de la stânga sus la dreapta jos. Nu se foloseşte mouse-ul, iar degetele se poziţionează pe literele «f» şi «j», singurele de pe tastatură care au două puncte ieşite în relief, ele reprezentând reperele după care celelalte litere se ordonează în mintea dactilografului”, ne-a explicat şi Dacian, membru al asociaţiei.

În ţara noastră există şapte şcoli pentru persoanele fără vedere
Asociaţia Nevăzătorilor din România are filiale aproape în fiecare judeţ din ţară. Aceasta are mai multe obiecte de activitate, de la activităţi culturale la activităţi sportive şi educaţionale. „În România există şapte şcoli pentru nevăzători, dintre care două sunt în Bucureşti, iar asociaţia şi revista funcţionează în incinta uneia dintre ele. Rolul acestor şcoli nu e doar de a-i învăţa pe oameni alfabetul Braille, să scrie şi să citească, ci şi să-i integreze în societate. Acolo pot face cursuri gratuite de masaj, pentru a-şi putea găsi un loc de muncă, şi aşa mai departe. Apoi, asociaţia vine în completarea acestora, oamenii urmând să beneficieze de un stagiu de adaptare sau readaptare - dacă e să vorbim despre cei care îşi pierd vederea în urma agravării diabetului, de exemplu, consiliere psihosociologică, asistenţă pentru formarea orientării în spaţiu şi pentru căpătarea deprinderilor de viaţă cotidiană. Asociaţia mai are rolul de a reprezenta aceste persoane la nivel legislativ, de exemplu în faţa Ministerului Muncii sau Educaţiei, organizează întâlniri, tot felul de evenimente culturale sau competiţii sportive. De exemplu, chiar acum ne pregătim să mergem în vizită la Muzeul Ţăranului Român”, ne-a spus redactorul Tiberiu Cimpoeru. Acesta e de doi ani în mijlocul acestor oameni minunaţi, care au ajuns să vadă multe lucruri prin ochii săi - atât au ajuns să-i fie de dragi.

Expoziţie accesibilizată la Muzeul Ţăranului
Anul trecut, asociaţia a organizat, împreună cu Muzeul Antipa, o expoziţie pentru nevăzători, iar anul acesta a colaborat cu Muzeul Ţăranului Român, în vederea accesibilizării expoziţiei pentru persoanele cu astfel de dizabilităţi. Vă întrebaţi cum se poate desfăşura o astfel de vizită? Ei bine, există mai mulţi muzeografi care le descriu obiectele expuse, le vorbesc despre motivele, istoricul şi zona din care provin, iar simţul tactil şi olfactiv le este de mare ajutor pentru a-şi imagina mai bine obiectele reproduse în miniatură - care le stau la dispoziţie. Când nu reuşesc să-şi imagineze ceva fac conexiuni şi întreabă cu ce obiecte se aseamănă, ca să înţeleagă mai bine.

Apel către toţi cei care vor să le fie alături
Pentru a organiza în continuare astfel de acţiuni şi tot ce îşi mai propune, asociaţia are însă nevoie de un sediu nou, un sediu pe care l-a ridicat, dar pentru care nu mai are fonduri să îl continue. „România este una dintre puţinele ţări membre ale Uniunii Europene căreia îi lipseşte un Centru de Reabilitare. ANR construieşte un astfel de centru în Vatra Luminoasă, pe un teren dat în folosinţă de Primăria Sectorului 2, unde va oferi nevăzătorilor români servicii pe care nicio altă structură din ţara noastră nu le asigură. De aceea apelăm la toţi cei care doresc să fie alături de nevăzători, de strădania lor de a avea o viaţă cât mai normală şi îi rugăm să susţină proiectul nostru, donând cât le stă în putinţă”, ne-au mai spus reprezentanţii Asociaţiei Nevăzătorilor din România, care pot fi găsiţi pe siteul www.anvr.ro.

Sportivi de performanţă

Nici pentru cei care iubesc competiţiile, handicapul nu este un impediment. Nevăzătorii pot juca goalball (un fel de fotbal, dar la care mingea se loveşte cu mâna şi este prevăzută cu nişte clopoţei, pentru a o putea auzi), şah (singurul sport unde nevăzătorii pot concura de la egal la egal cu un văzător), popice, atletism, table sau chiar înot. „Dacian Pribeanu - un coleg nevăzător - este cel mai bun şahist din România şi al treilea la nivel mondial. În plus, am avut trei concurenţi pentru secţiunea înot la Olimpiada paralimpică de la Londra. O persoană fără vedere numai ce nu vrea nu poate face. Handicapul nu e un obstacol pentru a face performanţă”, a mai adăugat Tiberiu Cimpoeru.

• Alfabetul Braille se datorează unui căpitan din armata lui Napoleon, Charles Barbier, care a creat aşa-numita „scriere nocturnă“, astfel încât agenţii să poată circula noaptea fără a fi interceptaţi de inamic. În 1829, Louis Braille a simplificat acest cod punctiform de la 8 puncte pentru o literă la 6 puncte, ca aceasta să poată fi cuprinsă integral cu buricele degetului şi citită mai repede. O pagină A4 scrisă în sistem Braille se citeşte în circa patru-cinci minute.

Add comment


Security code
Refresh

bp iulie all 30010