de Carmen Ciripoiu
Fiecare biserică are povestea ei, adevărul sau legendele împletindu-se într-un incredibil tablou. Dar Biserica Sfinților Apostoli din Capernaum (Israel) pare un dar neprețuit al Domnului față de cei care au adus viața sfântă.
Orașul lui Iisus
Capernaum. Orașul lui Iisus. Locul de unde Domnul pleca spre peregrinările Sale și unde revenea după fiecare călătorie săvârșită în Galileea. În Capernaum și-a început Iisus propovăduirea după ispitirea de către diavol. În sinagoga din Capernaum a vindecat Domnul un demonizat, apoi a vindecat un paralitic adus pe pat de ucenicii săi. În casa lui Petru I-a vindecat pe soacra acestuia și pe mulţi alți bolnavi adunați de peste tot. Și tot în sinagoga din Capernaum a rostit Iisus celebrele cuvinte: „Adevărat, adevărat zic vouă dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”. În acest oraș au locuit și Apostolii Petru, Andrei, Iacov și Ioan, precum și Matei, vameșul. În acest loc, de pe malul mării, și-a ales Mântuitorul ucenicii, cum frumos arată însuși Sfântul Apostol Matei: „De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: «Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor». Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, I-a văzut pe doi frați, pe Simon, care se numește Petru, și pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni». Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Și de acolo, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele său, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele, și i-a chemat. Iar ei, îndată, lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El. Și a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia împărăției și tămăduind toată boala și toată neputința în popor”.
Îmbrățișarea Sfântului Petru și înfrățirea între religii
La mică distanță de sinagogă și de casa Sfântului Apostol Petru, în anul 1925 a fost construită, prin binecuvântarea Patriarhului Damianos, una dintre cele mai frumoase lăcașuri sfinte din lume: Biserica celor 12 Apostoli, zidită în formă de cruce, cu șapte turle. Până la înființarea statului Israel, în 1948, toate slujbele se țineau aici. Apoi, biserica nu mai aparținea nimănui, drept urmare, niciun creștin sau pelerin nu mai avea acces, lăcașul fiind uitat și, ușor, ușor, intrat în paragină. În 1969, la doi ani după Războiul de Șase Zile, armata israeliană a retrocedat biserica Patriarhiei Greco-Ortodoxe a Ierusalimului. Prin grația divină, biserica a început să prindă viață, fiind restaurată de două ori: întâi în 1990, la ordinul călugărului Irinarchos, apoi între anii 1995 şi 2000, prin pensula iconografului de origine greacă Constantine Dzumakis. Împodobită cu multe și prea frumoase icoane vechi sau mai noi, biserica te uimește, mai ales prin incredibila pictură în frescă înfățișând câteva minuni săvârșite de Iisus Hristos: Vindecarea slăbănogului, Înmulțirea pâinilor, Potolirea furtunii, La pescuit, dar și altele precum Crucificarea și Învierea Mântuitorului, Judecata de Apoi. Uimitoare este și icoana de pe tetrapodul bisericii, care prezintă îmbrățișarea Sfântului Petru, Apostolul iudeilor, și a Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor. O înfrățire între religii prin Evanghelia lui Hristos.
Se spune că unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de ștergarele folosite de Sfântul Apostol Pavel
Sfânta Liturghie se ține în zilele de sărbătoare și sâmbăta, în limbile greacă, arabă și slavona bisericească
Convertirea la creştinism
Simon Petru, Andrei, Iacob, Ioan, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacob (fiul lui Alfeu), Tadeu, Simon Zelotul, Iuda Iscarioteanul. 12 Apostoli și-au abandonat viața și l-au urmat pe Învățătorul care le-a spus: „Veniți și urmați-mă!” Oameni din toate categoriile, de la săraci la bogați, de la curajoși la fricoși, de la tineri la bătrâni, Apostolii au luat exemplul lui Iisus și l-au transmis celor pe care i-au convertit, în final, la creștinism. Unul singur L-a trădat. Iuda. Pentru un pumn cu galbeni. Dar remușcările l-au făcut, în final, să se sinucidă.