Main menu

header

cotnari wide

690 22 1de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

Dacă în prezent cei mai mulţi credincioşi se împărtăşesc în timpul celor patru posturi de peste an, pe vremuri, împărtăşania era recomandată de unii sfinţi părinţi a se face mai des, după cum ne-a destăinuit părintele arhimandrit Chiril Lovin (foto), de la Mănăstirea Antim, din Bucureşti. Acesta a explicat rânduiala sfintei împărtăşanii şi rostul ei în viaţa fiecărui creştin.

„Este centrul cultului ortodox”

- Care este locul împărtăşaniei în cultul creştin-ortodox?

- Împărtăşirea cu Sfintele Taine, cu Cinstitul Trup şi Sânge al Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este unul dintre momentele cele mai importante ale Tainei Sfintei Euharistii şi punctul culminant al trăirii unirii noastre cu Hristos. Împărtăşania este legată de oficierea Sfintei Liturghii. Scopul principal al Sfintei Liturghii este sfinţirea darurilor, iar scopul final este împărtăşirea credincioşilor. Sfânta Liturghie este principala slujbă a cultului creştin. Pe lângă Sfânta Liturghie, în primele secole s-au dezvoltat şi alte slujbe, ale Sfintelor Taine, ierungii şi ale laudelor bisericeşti, dar Sfânta Liturghie rămâne centrul cultului ortodox. Ierungiile sunt celelalte slujbe sfinţitoare adresate omului şi naturii, sunt binecuvântări ale ogoarelor, ale casei, ale persoanelor, sfinţirea apei ş.a.m.d. Iar laudele Bisericii sunt momentele în care lăudăm pe Dumnezeu în cele şapte perioade ale zilei.

- Cum se face corect împărtăşirea?

- La sfârşitul Sfintei Liturghii, credincioşii se împărtăşesc la îndemnul preotului sau al diaconului. Când acesta rosteşte: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!”. Ei primesc Sfânta Împărtăşanie numai în afara altarului, din faţa uşilor împărăteşti, pe solee, după ce preotul citeşte cele trei rugăciuni speciale pentru acest moment. Credincioşii sunt împărtăşiţi cu linguriţa, deodată cu Trupul şi cu Sângele Domnului, având fiecare în mâna dreaptă o lumânare aprinsă. Nu este îngăduit să se folosească atâtea linguriţe câţi credincioşi sunt de împărtăşit sau dezinfectarea şi refolosirea lor şi nici linguriţe particulare sau personale, aceasta fiind o dovadă de necredinţă.

„Sfântul Antim Ivireanu recomanda să se facă de 12 ori pe an”

690 22 2- Cum se face pregătirea pentru acest moment important şi ce reprezintă fiecare etapă?

- Pentru a ne putea împărtăşi este necesară o perioadă de post, iar în ziua respectivă trebuie ţinut chiar post negru până la momentul împărtăşirii. Nu pentru închinare se face Sfânta Împărtăşanie, cât pentru împărtăşirea cu El, deci chemarea Liturghiei este ca să ne pregătim şi să ne facem vrednici de a ne împărtăşi cu Hristos. Mântuitorul a spus că „De nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi”. E vorba despre viaţa în duh, despre viaţa în sfinţenie, de aceea creştinii au căutat să se împărtăşească astfel cât mai des, şi în Faptele Apostolilor se spune că, în fiecare zi, ucenicii erau în Ierusalim în comuniune în frângerea pâinii şi în rugăciune. Deci, ori de câte ori comunitatea avea posibilitatea se săvârşea Sfânta Liturghie, frângerea pâinii şi se împărtăşea. Chiar şi în fiecare zi, atunci când exista posibilitatea, obicei ce s-a păstrat cu vremea numai în comunităţile monahale, pentru că acolo călugării s-au putut aduna în fiecare zi.

„Contează pregătirea pentru acest moment, şi nu neapărat termenul”

- Care este recomandarea Bisericii în prezent în privinţa împărtăşirii?

- Acum, Biserica recomandă ca să ne pregătim şi să ne împărtăşim fără să pună nişte termene, pentru că nu termenul contează, ci pregătirea, în primul rând. De aceea este bine să ne împărtăşim cel puţin în cele patru posturi de peste an. Aşa ne recomandă Biserica, întrucât postul reprezintă o perioadă de pregătire, de pocăinţă, şi în urma acestei perioade noi ne putem împărtăşi. Dar, pentru cei care sunt mai râvnitori, care trăiesc viaţa Bisericii şi nu lipsesc de la slujbele de duminică, pentru cei care ţin toate posturile, accesul la Sfânta Împărtăşanie poate fi şi mai des. De aceea, Sfântul Simeon al Tsalonicului spunea: „Să nu treacă 40 de zile fără să te împărtăşeşti”. Iar părinţi mai noi, chiar şi Sfântul Antim Ivireanul, într-o recomandare a sa către preoţi, spunea că ar fi bine să-i pregătească pe enoriaşi, pe cei care sunt mai râvnitori, să se împărtăşească de 12 ori pe an. Adică o dată pe lună. Sigur că acest fapt depinde de vrednicia celui care se pregăteşte, dar şi de duhovnicul său, căci spune Sfântul Apostol Pavel: „Întâi să se cerceteze omul pe sine, şi abia apoi să bea din pahar şi din această pâine”, iar Biserica a interpretat acest lucru şi prin introspecţia care trebuie făcută în vederea spovedaniei, dar şi prin necesitatea de a primi dezlegare de la duhovnic. Deci, nimeni nu are voie să se împărtăşească fără binecuvântare de la duhovnic.

„Copiii şi bolnavii au dezlegare de la post negru”

- Există dezlegare de la postul negru din ziua împărtăşaniei pentru unii credincioşi?

- Copiii sub 7 ani, care nu pot ajuna până la sfârşitul Sfintei Liturghii, şi cei suferinzi şi dependenţi de tratamente. Toţi aceştia pot fi împărtăşiţi la primele ore în cadrul slujbei de dimineaţă. De asemenea, mai este situaţia oamenilor foarte bolnavi, la pat, când familia cheamă preotul acasă pentru a-i împărtăşi. Un aspect important, esenţial, este starea de pocăinţă care trebuie să domine atunci când se face pregătirea pentru împărtăşire. Sfinţii au aflat izvorul vieţii prin pocăinţă profundă şi permanentă.

„Sfinţii părinţi spun că pentru cel nevrednic, cel care se împărtăşeşte fără spovedanie sau cu păcate tăinuite, nespuse preotului, Sfânta Împărtăşanie este spre osândă, «este foc care arde», iar pentru cel care o primeşte cu inima înfrântă şi smerită este hrana spre viaţa veşnică“

Rânduială specială în Postul Mare

- Se face împărtăşirea în perioadele când Sfânta Liturghie nu se săvârşeşte?

- În vechime, credincioşii încercau să se împărtăşească cât mai des. De aceea, şi în perioada Postului Mare, când de luni până vineri nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie din cauza ascezei continue, Biserica a rânduit ca, pentru cei care vor să se împărtăşească, la vremea vecerniei să se săvârşească o rânduială specială pentru împărtăşirea acestora din darurile euharistice sfinţite în sâmbăta sau în duminica precedentă. Este ceea ce cunoaştem cu numele de Liturghia Darurilor.