de Călin Popa şi Alexandru Brădescu
În Cehia există un edificiu renumit în toată lumea, reper al turismului gotic: osuarul Sedlec, alcătuit din scheletele a zeci de mii de oameni. Deși nu este singurul osuar din Cehia, cel din Sedlec este faimos pentru precizia cu care au fost așezate oasele, în așa fel încât să rezulte imagini unice, care taie răsuflarea.
40.000 până la 70.000 de schelete
În localitatea cehă Kutná Hora există multe biserici, catedrale, colegii și muzee, dar orașul prezintă turiștilor și unul dintre cele mai elaborate și spectaculoase osuare din lume: Sedlec. Deși cifra este doar estimată, se presupune că acest edificiu conține scheletele unui număr de 40.000 până la 70.000 de oameni. Supranumită „Biserica oaselor”, această capelă este faimoasă în toată lumea, destinație de top a turismului gotic (sau „negru”, cum mai este de- numit) și se remarcă prin volumetrie, dispunerea uimitoare a rămășițelor și precizia cu care a fost realizată. La exterior, osuarul nu lasă să se întrevadă imaginile unice pe care vizitatorul le ia cu sine odată intrat în capela care nu excelează prin dimensiuni, dar lasă o impresie profundă, memorabilă.
Piramida semisubterană de oseminte dezgropate
În 1278, Henry, abatele Mănăstirii din Sedlec, a fost trimis în Țara Sfântă, de unde s-a întors cu o mână cu pământ de pe Golgota, pe care l-a răsfirat deasupra cimitirului local. Acest act pios a făcut din cimitirul localității unul dintre cele mai râvnite locuri de îngropăciune din Europa centrală medievală. Ulterior, în secolele al XIV-lea și al XV-lea, epidemiile și războaiele au făcut necesare lărgiri succesive ale acestui mare cimitir. La un moment dat, s-a decis ridicarea unui așezământ religios gotic, cu un nivel superior pentru rugăciune și o capelă care să funcționeze ca osuar. Era anul 1511 când unui călugăr pe jumătate orb i s-a dat însărcinarea să exhumeze scheletele și să facă în așa fel încât ele să încapă în osuar, pentru a face loc noilor îngropăciuni în cimitirul în creștere accelerată. Acest om a lucrat singur, toată viața, la curățarea perfectă a oaselor care erau dezgropate și așezarea lor în formă de piramidă, în capela semisubterană. Aici au rămas încă niște sute de ani, în timp ce în jur se destrămau și se formau imperii și alte valuri de oameni piereau.
De la simboluri heraldice până la obiecte de cult
Ulterior, în secolul al XVIII-lea, s-a construit o intrare în capelă, care să susțină zidul frontal, ce se aplecase primejdios din cauza munților de oase. Abia în 1870 familia Schwarzenberg, de nobili locali, îl angaja pe tâmplarul și pe sculptorul în lemn Frantisek Rint să pună o ordine în toate acele oase. Așa a început povestea unuia dintre cele mai cunoscute osuare din lume; de la viziunea unui meșter, care și-a pus semnătura pe un perete, firește, realizată tot din oase, și pe tot rezultatul deopotrivă macabru și fantastic care a ieșit din mâinile sale. Oase umane sunt folosite, în interior, pentru mai toate elementele decorative, care impresionează prin masivitate sau, după caz, complexitatea execuției, de la simboluri heraldice și blazonul familiei de aristocrați Schwarzenberg, până la obiecte de cult, de mici dimensiuni, specifice Bisericii Catolice.
Candelabre cu cranii și lanțuri decorative
În mijlocul spațiului tronează un candelabru enorm, impresionant, care este el însuși o operă de artă, executat cu o măiestrie ieșită din comun, piesă centrală imposibil de ignorat și care atrage vizitatorii ca un magnet. Potrivit informațiilor locale, pentru realizarea candelabrului s-au utilizat toate tipurile de os uman cel puțin o dată. Are șapte brațe la capătul cărora se apleacă spre vizitatori cranii care privesc trecătorii de secole. Tot la interior, patru ridicături enorme, făcute tot din oase, au formă de clopot și umplu spațiul care poate fi și de meditație, și de uimire. Toate aceste elemente, la care se adaugă alte trei candelabre, piese de altar, lanțuri decorative și cupe ritualice din zeci de cranii prelucrate, fac din osuarul Sedlec unul dintre cele mai vizitate repere turistice ale Cehiei și ale Europei. În fiecare an, peste 200.000 de turiști - nu doar amatori de senzații tari, „dark” - își doresc să poată privi de aproape o astfel de operă ieșită din comun.
Omagiu-expoziţie pentru viaţa de dincolo de moarte
În 1970, un realizator de film din Cehia, pe nume Jan Svankmajer, a fost trimis să facă un documentar la osuarul Sedlec. Artistul a fost foarte impresionat de ceea ce a văzut și a realizat un documentar de zece minute cu prim-planuri cu scheletele din interiorul capelei și vocea unui narator în fundal. Versiunea a fost imediat cenzurată de autoritățile comuniste ale vremii, care au considerat-o subversivă. Abia după 1990 sunetul original și filmul au putut fi puse la dispoziția marelui public. În ultimii ani, acest spațiu unic a făcut parte din decorul mai multor producții cinematografice, toate cu amprentă gotică sau cu scene de acest tip. În timp ce, pe de o parte, există păreri potrivit cărora acest osuar reprezintă o profanare a unor rămășițe umane, alții văd spațiul ca pe un omagiu-expoziție pentru viața de dincolo de moarte.