de Nicoleta Ghighilicea
- Mostra cu sângele Papei Ioan Paul al II-lea, departe de ochii publicului
Cea mai importantă relicvă a Fericitului Ioan Paul al II-lea se află la Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif” din Bucureşti, dar încă nu poate fi expusă venerării publice. Este o mostră de sânge prelevată din spital, înainte de moartea Suveranului Pontif. Tot aici se află un fragment din coroana de spini a Mântuitorului, dar şi moaşte ale primilor martiri din România.
„Nu ştiu să mai fie un sfânt de la care să se fi păstrat sânge”
O relicvă mai puţin obişnuită pentru lumea catolică, mostra de sânge a Fericitului Ioan Paul al II-lea a fost dăruită Catedralei „Sfântul Iosif” de secretarul personal al Papei, Cardinalul Stanisław Dziwisz. Mai există doar două asemenea mostre, una la Roma şi alta la Cracovia.
Părintele Emanuel Dumitru, profesor la Colegiul Romano-Catolic „Sf. Iosif”, ne-a spus care este însemnătatea acestei relicve: „Este un dar foarte preţios pentru catolicii din Bucureşti, mai ales că nu sunt multe astfel de relicve ale Papei. Nu ştiu să mai fie un sfânt de la care să se fi păstrat sânge. Sfinţii se declară, în general, după moarte, numai că pe Ioan Paul al II-lea toată lumea îl considera un Papă Sfânt”. În certificatul de autentificare al relicvei se menţionează: „Am luat cu grijă aceste picături din sângele Fericitului Papa Ioan Paul al II-lea şi le-am aşezat în cutiuţa de argint rotundă, aurită, bine închisă, legată cu un şnur de mătase de culoare roşie (…) şi am dat-o, cu facultatea de a fi păstrată şi expusă venerării publice a credincioşilor (…)”.
Este însă prea devreme pentru a fi arătată credincioşilor, susţine părintele Emanuel Dumitru. „Nu este nevoie să se aştepte canonizarea sa, dar trebuie create un relicvar şi un Grup de Rugăciuni cu un preot călăuzitor. Este necesară şi stabilirea unei zile în calendar, în care va fi sărbătorit. Trebuie să treacă un timp mai mare de la moartea sa. Există tendinţa de a transforma relicvele într-un element magic, în sensul că simpla lor atingere aduce o minune. Dar toţi sfinţii ne călăuzesc spre Hristos, prin experienţa lor umană. Putem spune că ei sunt nişte indicatoare care ne arată drumul spre mântuire”, afirmă părintele Emanuel.
Un fragment din coroana de spini a lui Iisus
Relicva ce i-a aparţinut Monseniorului Vladimir Ghika, un fragment din coroana de spini a lui Iisus, a făcut multe minuni. A primit-o de la Arhiepiscopul Parisului şi a păstrat-o asupra sa chiar şi în anii grei de detenţie de la Jilava. Istoria sa este însă foarte lungă. Relicvele Patimii lui Iisus Hristos, printre care şi coroana de spini, erau venerate încă din secolul al IV-lea, la Ierusalim, iar în secolul al VII-lea au fost aduse la Constantinopol.
În timpul celei de-a patra Cruciade, în 1204, relicvele au scăpat neatinse şi apoi au fost cumpărate de Regele Franţei, Ludovic al IX-lea, contra unei sume exorbitante. Mai târziu, pentru păstrarea lor, Regele a construit celebra capelă Sainte-Chapelle. În timpul Revoluţiei, bijuteriile şi aurul relicvariilor au fost „valorificate”, iar Lemnul Crucii, tăiat cu ferăstrăul, ca să se scoată aurul cu care era acoperit. Coroana de spini a fost salvată, iar în timpul lui Napoleon I a fost depusă la Catedrala „Notre Dame”.
Moaştele Sfintei Faustina Kowalska
Născută în Polonia, Faustina Kowalska a devenit călugăriţă în Congregaţia Surorilor Maicii Domnului la 20 de ani. În cei 13 ani cât a mai trăit a lucrat ca slujitoare la diferite familii ale ordinului. A avut mai multe experienţe mistice pe care şi le-a notat, fonetic, într-un jurnal, pentru că era aproape analfabetă. În anii ’30, a primit de la Iisus un mesaj în care îi cerea să i se picteze o imagine, sub care să se scrie: „Iisuse, cred în Tine”, iar pictura să fie răspândită în toată lumea. I s-a mai cerut să fie un model pentru ceilalţi, să trăiască imitând viaţa lui Hristos. Faustina Kowalska a fost beatificată (în anul 1993) şi canonizată (în anul 2000) de Papa Ioan Paul al II-lea.
Moaştele lui Padre Pio din Pietrelcina
Născut într-o familie săracă, Francisc Forgione a fost un copil ascultător, care se ruga zilnic în biserică. La 16 ani a fost numit cleric în Ordinul Capucinilor, iar şapte ani mai târziu a fost sfinţit preot. Când avea 31 de ani a primit darul stigmatelor, în timp ce se ruga la crucifix. Cu aceste răni sângerânde, asemănătoare celor pe care le-a avut Iisus Hristos în timpul Crucificării, Padre Pio a trăit încă 50 de ani, fiind cunoscut drept „Fratele stigmatizat”. La San Giovanni Rotondo a făcut vindecări miraculoase, care au uimit lumea medicală, iar în 2002 a fost canonizat de Papa Ioan Paul al II-lea.
Cele câteva fragmente din moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion ne amintesc de cei mai vechi martiri din ţara noastră. Preotul Epictet provenea din Orient, unde l-a creştinat pe Astion, nepotul senatorului roman Iulian. De teama părinţilor, Astion şi-a părăsit ţara şi l-a urmat pe învăţătorul său în oraşul Halmyris, din Dobrogea de astăzi. Timp de 17 ani, cei doi au convertit mulţi păgâni la creştinism, au vindecat bolnavi şi au tămăduit demonizaţi. În anul 290 au fost denunţaţi ca vrăjitori şi apoi supuşi la diferite chinuri. Pentru că au rămas nevătămaţi, au fost lăsaţi o lună fără mâncare şi apă, iar pe urmă, decapitaţi. Trupurile lor erau albe ca zăpada, iar cei care se atingeau de ele se vindecau de orice boală.
„Există tendinţa de a transforma relicvele într-un element magic. Sfinţii sunt nişte indicatoare care ne arată drumul spre mântuire“ (părintele Emanuel Dumitru)