de Cristi Şelaru
Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș. Mănăstirile Cotmeana, Tutana și Curtea de Argeș. Dumnezeu! Toate au legătură nevăzută, dar crezută, cu un loc deosebit de pe plaiurile Argeșului. În satul Vâlcelele, 7 izvoare tămăduitoare fac minuni de sute de ani. Aici, cu ajutorul lui Dumnezeu și prin grija unei credincioase, au fost ridicate o biserică și câteva troițe un specific aparte.
Are hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul
O vorbă din bătrâni spune „nu crede în minuni, bazează-te pe ele”! Așa minunile se întâmplă. O minune dumnezeiască este locul numit Izvoarele de Leac, din Argeș. Aici se regăsesc 7 izvoare tămăduitoare, care i-au ajutat și îi ajută pe cei suferinzi și credincioși. Biserica de la Izvoarele de Leac este ocrotită de arborii străvechi ai pădurii. Ctitorul ei, Valerica Lungu, a ales hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Astfel, la 4 august 2003 se punea piatra de temelie a viitorului lăcaș de cult. Peste numai un an, la 25 septembrie 2004, Prea Sfințitul Calinic al Argeșului și Muscelului, însoțit de un sobor de slujitori și credincioși din toate zonele, a săvârșit slujba de sfințire.
Visul de la care a pornit totul
Valerica Lungu, fost jurnalist şi profesor, a visat că trebuie să construiască o biserică. A făcut iniţial o troiţă, dar apoi i s-a arătat în vis Sfântul Nectarie, care i-a spus că trebuie să ridice o biserică la Izvorul de Leac. Valerica Lungu era deja bolnavă de cancer, iar la patru ani după ce a ridicat bisericuța minunată şi-a dat ultima suflare. Valerica Lungu, cea care a avut rolul principal în ridicarea bisericii, scria într-o carte: „Intrând pe Valea Radului, unde se află «pârâul de leac», intri parcă în «ținutul primordial», pus spre conservare. Unele tradiții sunt precreștine: aici, oamenii se întâlneau în mare tăcere, în templul tăcerii, cu Îngerul Pământului, care din izvorul divin dădea apă Îngerului Apei, pentru sănătatea lor, apoi Îngerul Aerului o ridică deasupra lumii, dăruind-o Îngerului Focului, care o dădea Soarelui, pentru a-i păstra moleculei nemurirea în Inima Universului.” Dorinţa ziaristei Valerica Lungu era ca la cele 7 izvoare făcătoare de minuni să fie construită o mănăstire. Se pare că Arhiepiscopia Argeșului are în plan înfiinţarea unui schit aici, tocmai pentru a îndeplini ultima dorinţă a ctitorului.
„Tămăduitor de cancer”
Biserica de la Izvoarele de Leac este înconjurată de 7 izvoare tămăduitoare. Chiar dacă este mică, bisericuța este încăpătoare. Toți cei care vin aici și se roagă pleacă încărcați duhovnicește și duc cu ei, în casele lor, apa de la izvoare, care este vindecătoare și făcătoare de minuni. O legendă locală vorbește despre o pustnică oarbă, care trăia în pădurea ce este și azi martor tăcut al minunilor. Atingându-se de unul dintre aceste izvoare, pustnica și-a recăpătat vederea. O minune asemănătoare s-a petrecut și cu Elisabeta Bădescu, mama ctitorei bisercii. La numai 10 ani, ea și-a pierdut vederea. După mult post și rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia și-a recăpătat vederea. O altă minune s-a petrecut cu un băiat mut. Trimis de tatăl său să îi aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a început pe loc să vorbească. Pe unul dintre izvoare scrie „tămăduitor pentru cancer”. Așa că minunile făcute prin apa acestor „izvoare de leac” sunt nenumărate. Dar la baza tuturor vindecărilor stă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu și sfinților Săi.
O dată pe lună se săvârșește Taina Sfântului Maslu
Zona este amenajată de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, iar biserica este îngrijită de credincioși. Aici, o dată pe lună, în prima zi de miercuri, se săvârșește Taina Sfântului Maslu. În plus, în fiecare zi de duminică și la marile sărbători se fac slujbe. Au fost amenajate şi izvoarele, fiind captate în case de apă şi apoi dirijate prin conducte spre trei troiţe zidite. Fiecare dintre ele este închinată câte unui sfânt, care a fost pictat deasupra cişmelelor. La o troiţă a izvoarelor se află picturile Sfinţilor Andrei, Ioan Rus şi Pantelimon, la alta, ale Sfinţilor Nectarie, Nicolae şi Ioan Botezătorul. În cea de-a treia sunt picturile Sfinţilor Ciprian şi Parascheva. Tot aici mai este şi o fântână pusă sub ocrotirea Maicii Domnului.
Loc de rugăciune pentru domnitori
Biserica Izvoarelor de Leac se află în comuna Merișani, pe drumul ce duce spre Curtea de Argeș. Legendele vorbesc despre Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş și alţi voievozi care veneau aici pentru rugăciune şi pentru a-şi potoli setea atunci când erau în drum spre Mănăstirea Tutana ori spre Curtea de Argeş. Se spune că Mircea cel Bătrân, în lupta de la Rovine cu turcii, a biruit armata lui Baiazid după ce şi-a refăcut puterea bând apă din aceste izvoare.
Marea taină a izvoarelor şi a locului, care se păstrează din moşi-strămoşi, este tăcerea. Astfel, fiecare credincios care vine să ia apă, atât la dus, cât şi la întors, de la intrarea în pădure până la biserică, trebuie să nu scoată o vorbă. Pe o distanță de doi kilometri,