de Gabriela Niculescu
Din ce în ce mai mulți copii născuți prematur riscă să-și trăiască viața în întuneric din cauza neglijenței părinților sau chiar a medicilor. În lipsa unui control oftalmologic realizat la timp, bebelușii dezvoltă retinopatie, boală care progresează rapid și duce la orbire. Deși diagnosticată în stadii incipiente afecțiunea se tratează cu succes, numărul cazurilor crește de la an la an. Cum și unde pot fi tratați copiii cu retinopatie de prematuritate aflăm de la medicul oftalmolog Cristina Nițulescu (medalion).
„Are cinci stadii. Primele două se pot vindeca de la sine sau pot evolua”
- Cum se diagnostichează și ce declanșează retinopatia de prematuritate?
- Ce declanșează această boală este tocmai prematuritatea, nu incubatorul și nici lampa cu ultraviolete. Cu cât un copil este mai mic, cu atât riscul să facă această boală este mai mare. Diagnosticul se pune foarte simplu: se examinează acești copii la o lună de viață de un medic oftalmolog specializat în dignosticul acestei afecțiuni. Trebuie examinați toți copiii care la naștere au vârsta de gestație mai mică sau egală cu 34 de săptămâni și/sau greutatea mai mică sau egală cu 2.000 de grame. Copiii care sunt mai mari, respectiv 35-36 de săptămâni, sunt examinați doar dacă au avut anumiți factori de risc pe care medicul neonatolog curant îi cunoaște foarte bine. Tocmai pentru că această boală poate duce la un grad de handicap major, respectiv orbirea, în România s-a înființat, în 2002, Programul Național pentru Screening și Tratament al Retinopatiei de Prematuritate, care este finanțat de Ministerul Sănătății, coordonator național fiind Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „Alfred Rusescu” din București.
- Câte stadii are această boală?
- Retinopatia de prematuritate are cinci stadii. Primele două se pot vindeca de la sine sau pot evolua către stadiul trei, moment în care se indică tratamentul. Stadiile patru și cinci sunt stadiile de dezlipire de retină, stadiul patru presupune dezlipire de retină parțială, iar stadiul cinci, totală. Din păcate, în stadiile patru și cinci ajung de obicei copiii care nu au fost examinați la timp de medicul oftalmolog sau chiar niciodată. Un copil care a fost examinat și tratat la timp ajunge foarte rar la dezlipire de retină. Se mai descrie o formă atipică de retinopatie, denumită agresivă posterioară, care în lipsa tratamentului evoluează rapid spre dezlipire de retină și orbire.
„Remediul: laserterapia sau injecția intraoculară”
- Putem vorbi despre simptome în acest caz? Există semne care să îi determine pe părinți să se îngrijoreze?
- Din păcate, nu. De obicei, când copilul este externat din maternitate, boala nu este vindecată. Copilul poate vedea lumina și obiectele mari, dar boala poate evolua. Simptomele de genul copilul nu urmărește sau nu reacționează la lumină apar mult mai târziu, în stadiul de dezlipire de retină, când deja nu mai poți face nimic. Aici este tragedia. Când pleacă din maternitate, părinților li se recomandă să meargă cu copilul la control, dar unii refuză, pe motiv că nou-născutul vede sau că este prea mic. Din păcate, sunt și medici de familie sau pediatri care cred același lucru. Am avut copii pe care i-am adus la control cu ajutorul Serviciului de Asistență Socială. Uneori ajung la oftalmolog când copilul are 4, 5 sau 6 luni, și spun: „Mi se pare că are o problemă…”
- Cum se tratează retinopatia de prematuritate și pe ce perioadă?
- Tratamentul instituit la timp are peste 95% șanse de reușită. Tratamentul clasic este laserterapia, care necesită sedarea copiilor. Pentru formele agresive, la care laserterapia nu oferea un rezultat optim, de mai bine de cinci ani se practică și la noi în țară tratamentul cu injecție intraoculară cu bevacizumab, o substanță care poate duce la regresia rapidă a bolii. Părinții sunt rugați să vină la consult cu copiii până când li se spune că s-au vindecat. Acest lucru este valabil pentru toți copiii prematuri, fie că au avut nevoie de tratament sau nu. Fiecare caz se vindecă diferit, iar mai ales copiii care necesită acea injecție trebuie urmăriți timp îndelungat. Stadiile patru și cinci se pot trata doar chirurgical, stadiul patru A, de obicei cu rezultat bun, stadiile patru B și cinci, cu rezultat variabil, dar care nu se pot realiza la noi în țară.
„Copilul trebuie tratat în 24-72 de ore de la diagnostic”
- Cât de repede pot fi operați copiii?
- Odată ce ai examinat un copil care necesită tratament, el trebuie tratat în 24-72 de ore de la diagnostic, pentru a obține cel mai bun rezultat.
- Cât costă tratamentul?
- În România, tratamentul și toate examinările copiilor sunt gratuite. Laserterapia și injecțiile intraoculare nu le plătește nimeni, sunt decontate de stat.
- Unde pot fi evaluați și tratați prematurii cu retinopatie?
- În țară sunt zece centre de screening pentru retinopatie: București, Craiova, Constanța, Timișoara, Oradea, Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Sibiu, Brașov și Iași. Orice nou-născut cu risc, prematur sau nu, este transportat într-un centru terțiar cât mai apropiat. Medicii neonatologi din toate centrele unde nu există oftalmologi pentru screeningul retinopatiei știu exact unde trebuie să trimită copiii și când.
„În România, nu avem niciun centru de chirurgie vitreo-retiniană“
- Deși tratamentul este gratuit pentru copiii cu retinopatie de prematuritate, părinții sunt nevoiți deseori să plece cu ei în străinătate. Nu este suficient ajutorul oferit de stat?
- Este adevărat că tratamentul este gratuit în ceea ce privește laserterapia sau acele injecții, dar, dacă este necesară intervenția chirurgicală, noi, în România, nu avem niciun centru de chirurgie vitreo-retiniană care să fie specializat în tratarea acestor copii. Există centre atât în Europa, respectiv în Ungaria (Budapesta), Germania (Giessen), Franța (Paris), unde copiii pot fi operați de dezlipire de retină în stadiile incipiente, cât și în Statele Unite pentru stadiul cinci. De cele mai multe ori, copiii ajung acolo foarte târziu, pentru că părinții sunt nevoiți să strângă singuri banii necesari acestor intervenții. Ca medic care se ocupă de acești copii de mai bine de trei ani, consider că atunci când diagnosticăm un copil cu dezlipire de retină care ar putea beneficia de intervenție chirurgicală, statul român ar trebui să îl ajute măcar cu o parte din cheltuieli, ca să poată fi operat cât mai repede, pentru că, de cele mai multe ori, acești copii ajung să fie operați foarte târziu, când șansa lor este aproape nulă. Și nu în ultimul rând, trebuie să găsim o soluție ca pe viitor aceste intervenții să se poată realiza la noi în țară. Suntem datori să facem toate eforturile pentru a avea o populație sănătoasă, mai ales când știm cu toții că în România se nasc din ce în ce mai puțini copii și mai bolnavi.