de Monica Beleneş
În toate cartierele şi pe toate bulevardele este plin de cabinete medicale şi de policlinici, care oferă consultaţii oftalmologice pentru copii. Dar câţi dintre părinţi le trec pragul de bunăvoie pentru a le face micuţilor un control de rutină? 1%-2%? Restul e ignoranţă. Majoritatea vin doar când au o problemă vizibilă. Profesor doctor Monica Pop (foto), managerul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, vă sfătuieşte să nu amânaţi vizita la oftalmolog peste vârsta de 3-4 ani. Altfel, copilul va trăi o dramă toată viaţa.
„Depistarea se face până la 4 ani”
- Doamna doctor, definiţi-ne în câteva cuvinte ce este ambliopia!
- Putem vorbi despre ambliopie când o persoană nu vede concomitent cu ambii ochi. În acest caz se suprapun două imagini diferite: una bună şi una proastă. De aici rezultă o imagine neutră, care nu permite vederea corectă în spaţiu. Iar dacă ochiului ambliop nu-i dai lentila care-i trebuie, creierul şterge imaginea, iar vederea scade tot mai mult.
- Care este vârsta optimă la care este indicat să descoperim această anomalie pentru a lua măsuri?
- Până la vârsta de maximum 6 ani ar trebui să rezolvaţi situaţia. Cu cât se vine mai devreme la control, cu atât cel mic se recuperează mai repede. Dacă nu descoperiţi până la 4 ani, ochiul nu are niciun fel de rezoluţie terapeutică, şi rămâne aşa toată viaţa. Copilul nedezambliopizat până la 6 ani este un copil handicapat oricât ar fi de deştept.
„Singurul tratament sunt ochelarii, care se vor purta permanent, până la bătrâneţe”
- Este o afecţiune vizibilă cu ochiul liber sau presupune un anumit tip de investigaţii pentru depistarea ei?
- Din nefericire, sunt foarte mulţi copii care se nasc cu diferenţe de refracţie între cei doi ochi, dar nu ai de unde să ştii acest lucru, pentru că nu există nicio simptomatologie. Aceşti copii arată şi se descurcă perfect. Singura soluţie este un control la vârsta de 3 sau maximum 4 ani, unde copilului i se pun nişte picături şi i se face de un medic de policlinică o măsurătoare cu un aparat special. În realitate, cei mai mulţi oameni descoperă ambliopia când merg să-şi ia permisul de conducere sau când copiii vor să facă sport de performanţă.
- Se poate trata chirurgical sau doar medicamentos?
- Singurul tratament sunt ochelarii, care se vor purta permanent, până la bătrâneţe. Procesul decurge în felul următor: cel mic este examinat, i se pun ochelari şi apoi se face dezambliopizarea, care nu e deloc uşoară. Copilul poartă ochelari şi i se acoperă ochiul bun, pentru a forţa ochiul prost să înceapă să vadă. Eu fac o schemă personalizată, deoarece această corecţie este, până la urmă, o dramă pentru copil, care, pe lângă faptul că nu vede bine, mai are acoperit şi ochiul bun. Poate începe să plângă, să devină agitat, şi de aceea trebuie să i se explice că se recurge la această metodă pentru a-şi alege mai târziu meseria pe care şi-o doreşte. Cel mai bun exerciţiu de forţare a ochiului bolnav este următorul: pe un caiet de matematică, copilul trebuie să puncteze cu creionul vârful pătrăţelelor. Prima dată i se va da să facă un rând - două, apoi se măreşte norma în fiecare zi. Tendinţa celui mic, la început, este de a pune punctuleţele în mijlocul căsuţelor. Pe lângă acest exerciţiu, mai poate să se uite la desene, să umble pe calculator, să coloreze, să facă absolut orice activitate care-i forţează ochiul cu probleme. Iar aproximativ la două luni, copilul trebuie adus la control pentru a i se face autorefractomia (măsurarea de dioptrii) şi pentru a i se schimba ochelarii.
„Nu vor putea şofa niciodată”
- Care sunt cauzele ambliopiei? Se transmite genetic sau se dobândeşte?
- Sfera ereditară de transmitere în oftalmologie este enormă. Foarte rar se întâmplă să nu se transmită. Astfel că bolile de ochi se moştenesc automat în proporţie de 80%: cataracte congenitale, glaucom, cancere... Aşa că părinţii, care poartă la rândul lor ochelari, sunt criminali dacă nu-şi duc copiii la control.
- În ce mod celor care suferă de ambliopie le este afectată viaţa personală şi profesională?
- Aceştia nu vor putea şofa niciodată nici maşina şi nici motocicleta, deoarece, neapreciind corect distanţele, vor provoaca accidente grave (vor lovi în plin pietonii pe trecere, deoarece vor crede că până ajung ei cu maşina pietonii trec; la depăşiri vor considera că au timp să depăşească şi lovesc frontal maşina din sens opus). Acesta este motivul majorităţii accidentelor de circulaţie atât din pricina pietonului, cât şi a şoferului. De asemenea, persoanele care suferă de ambliopie nu vor putea lucra în transporturi de orice fel, Poliţie sau Armată.
„Medicul de familie poate face controlul obligatoriu”
- Ştiam că era în proiect legiferarea obligativităţii consultului oftalmologic la copilul în vârstă de 3 sau de 4 ani. Ce s-a întâmplat cu această iniţiativă?
- Din cauza schimbărilor din politică nu am reuşit încă acest lucru, dar sperăm că se va întâmpla până la urmă. Intenţia este ca acest control obligatoriu să se facă de medicul de familie, care trebuie doar să ia o vedere cu ajutorul unui optotip cu E-uri. Mare atenţie! Copilul să nu le înveţe pe dinafară. Trebuie întrebat pe sărite. Dacă medicul de familie constată vreo problemă, trebuie să-l trimită de urgenţă la oftalmolog. Cum am mai spus, după 6 ani, nici chirurgia, nici medicamentele şi nici ochelarii nu vor mai îndrepta ambliopia.
„Conceperea copiilor trebuie planificată“
- Ce sfaturi le puteţi da actualilor şi viitorilor părinţi pentru a nu ajunge în situaţii disperate?
- Actualilor părinţi le reamintesc să nu uite de examenul oftalmologic până la vârsta de 3-4 ani. Iar pentru viitorii părinţi am un sfat foarte important: să ţină seama de patologia din familie. Mai bine înfiază un copil părăsit de părinţi, decât să aducă pe lume unul care oricum le va moşteni problemele medicale. În secolul al XXI-lea, venirea pe lume a fiecărui copil trebuie planificată în primul rând moral, să-i poată oferi o jucărie care să-l dezvolte, şi apoi congenital. Una e să facă amor, şi alta să vrea un copil. Momentul concepţiei trebuie foarte bine ales, deoarece o simplă ţigară, un pahar cu bere, să nu mai vorbim despre droguri şi despre jointuri care pot da mutaţii genetice. Eu recomand ca o femeie să nu rămână însărcinată după o petrecere. Dacă vor un copil sănătos, trebuie să-i ofere acest drept. Cu două-trei luni înainte de concepţie ar fi indicat să nu facă nimic rău: nu anticoncepţionale, nu tratamente, nimic toxic. În secolul al XXI-lea, sarcina nu mai trebuie să fie ceva întâmplător.