de Raluca Grințescu
Pentru că a venit vara, sezonul piscinelor în aer liber are undă verde. Din nefericire însă, supraaglomerarea bazinelor face ca apa să fie prea caldă, iar bacteriile se înmulţesc mai uşor, crescând exponenţial probabilitatea de a contracta afecţiuni dermatologice, de ochi sau ale stomacului.
Micozele, cel mai frecvente
Ciupercile care atacă pielea şi unghiile apreciază foarte mult mediile calde şi umede; acestea le oferă condiţiile în care proliferează cel mai rapid. Deşi micozele nu sunt periculoase, ele produc disconfort şi sunt inestetice. Iată câteva dintre bolile de piele pe care le puteți culege în urma unei bălăceli într-o piscină forfotind de lume!
Epidermotifia plantară
Epidermotifia plantară, altfel spus, o micoză a piciorului cauzată de microorganismul Tinea pedis. Apare în spaţiile interdigitale, sub forma unor leziuni eritematoase intens pruriginoase; pielea poate fi macerată, prezentând fisuri, sau îngroşată, cu scuame fine sau solzoase.
Micoza inghinală
Micoza inghinală (Tinea cruris) se manifestă prin zone înroşite, uşor reliefate, acoperite cu vezicule sau cruste, ce se extind progresiv.
Micoza pielii trunchiului
Micoza pielii trunchiului, a membrelor şi a feței (Tinea corporis) se manifestă prin zone rotunde, delimitate şi acoperite de o crustă.
Pitiriazis
Pitiriazis este o micoză care determină apariţia unor pete mici de culoare maronie, netede, cu margini bine delimitate, localizate la nivelul pieptului, spatelui, umerilor, părţii superioare a braţelor, trunchiului şi al regiunii inghinale, doar rareori la nivelul feței. Transmiterea bolii se face prin apa de piscină, dar şi prin utilizarea unui şezlong fără folosirea prosopului personal.
Miroase prea tare a clor?
Mai gândiți-vă o dată dacă vă băgați în apă. Specialiştii recomandă evitarea piscinelor care nu au apa limpede şi care miros puternic a clor. Contrar opiniei generale, o apă corect dezinfectată trebuie să aibă un miros subtil de clor. Un conţinut ridicat de clor nu înseamnă neapărat o eficientă mai ridicată, ci mai degrabă un risc mai mare de reacţii alergice, de apariţie ori înrăutăţire a acneei sau de decolorare ori de cădere a părului. În plus, o cantitate mai mare de clor produce, în prezenţa urinei, transpiraţiei şi salivei, o cantitate mai mare de triclormină, un gaz cu efect nociv asupra plămânilor, comparabil cu cel al ţigărilor. Otita, dar şi alte infecţii la nivelul urechii sunt afecţiuni recurente ale celor ce frecventează piscinele. Nu uitați ca după ce terminați ora de înot să vă curăţaţi bine urechile! Dacă totuşi infecţia apare, duceți-vă de urgenţă la doctor!
Atenție la ochi...
Îi pasc două pericole: iritația de la clor şi conjunctivita de piscină. Aceasta din urmă, denumită astfel deoarece este specifică persoanelor care frecventează piscinele publice, este cauzată de Clamidia trachomatis, un germene a cărui înmulţire este favorizată de temperaturile crescute şi de întreţinerea defectuoasă a piscinelor şi a bazinelor, prin supraclorinarea apei. Boala afectează toate grupele de vârstă, însă cei mai predispuşi sunt copiii şi persoanele cu un sistem imunitar deficitar. Simptomele care însoţesc conjunctivita de piscină sunt uşor de observat şi necesită un consult medical de specialitate neîntârziat. Acestea includ: inflamaţie severă a ochilor, sindrom inflamator al pleoapelor, secreţii lăcrimare clare, fotofobie, senzaţie de nisip în ochi, prezenţa formaţiunilor foliculare dispuse precum mărgelele dintr-un şirag.
Aveți grijă ca de fiecare dată, la ieşirea din piscină, să vă clătiți bine zona ochilor cu apă curată şi săpun şi să vă ştergeți cu un prosop moale şi curat, care să nu fie folosit de altcineva. Şi ochelarii de înot pot fi de ajutor, mai ales în ceea ce priveşte protecţia faţă de vaporii de clor. De asemenea, renunţați să intrați într-o apă a cărei calitate lasă de dorit. Ocoliți bazinele cu apă fiartă în soare. La temperaturi ridicate, substanţele cu care sunt curăţate piscinele se evaporă, iar microbii se pot înmulţi necontrolat. Cu cât este mai cald afară, cu atât riscul de a vă îmbolnăvi de la apa din piscină este mai mare, spun specialiştii.
… şi la urechi!
O baie de vis la ştrand sau într-o piscină îmbietoare se poate transforma într-un coşmar dacă are drept consecinţă o otită acută. Aceasta apare ca urmare a pătrunderii apei contaminate cu microbi (stafilococi, pneumococi sau streptococi) în conductul auditiv. Perioada de maximă răspândire a otitei se înregistrează în lunile iulie-august, când temperaturile ridicate favorizează înmulţirea germenilor. Simptomele sunt: durerea, senzaţia de ureche înfundată, mâncărimea locală. Mai ales dacă aveți o sensibilitate în zona ORL, nu intrați în piscină fără o cască de înot. Pe lângă faptul că vă va proteja podoaba capilară de agresiunea clorului, vă veți feri urechile de probleme.
Faceţi duş înainte şi după ce aţi înotat!
Pentru a evita neplăcerile, faceți duș înainte şi după ce ați înotat; nu mergeți desculţi pe marginea piscinei, gresiei, grătarului de la duș şi folosiți doar papucii personali. De asemenea, aplicați pe tălpile picioarelor după fiecare baie o cremă sau un spray cu proprietăţi antimicotice. În cazul în care veți avea nevoie de un remediu, uleiul de arbore de ceai este cel mai bun. Are un potenţial antiseptic puternic şi face viaţa mai grea pentru toate tipurile de Tinea. Combinați-l cu ulei de măsline, cu gel de aloe vera sau orice altă substanţă care frăgezeşte pielea şi-i înlesneşte astfel absorbţia. Şi parfumata levănţică poate fi de un real folos atât sub formă de infuzie, pentru spălături, cât şi sub formă de ulei esenţial, pentru cataplasme.