Main menu

header

585 10 1de Cătălina Tăgârță

Electrosomatografia interstițială (EIS) este o metodă care face măsurători pentru fiecare organ al corpului, estimând fiziologia tisulară și parametrii microcirculației. Aplicarea metodei aduce informații despre modificări la nivel fizic, emoțional și mental în diferitele stadii de răspuns ale organismului: de alarmă, de rezistență sau de epuizare. Mai exact, EIS arată că la nivelul diferitelor organe și sisteme există agresiuni și modul în care organismul reușește să se adapteze la acestea. Doctor Mihaela Dascălu (foto), reprezentanta centrului ScienceMed București, ne-a spus mai multe pe această temă.

„Măsurătorile informează asupra activității celulare”

- Doamna doctor, vă rog să explicați în ce constă mai exact Electrosomatografia interstițială!

- Metoda constă în transmiterea prin corpul uman a unui curent pe calea unor electrozi aplicați pe frunte, pe palme și pe tălpi. Acest curent de frecvență foarte mică circulă doar prin lichidele extracelulare, nu poate traversa membranele celulelor din țesuturi și din sânge, deci exprimă măsurători ale lichidului interstițial. Metoda măsoară parametri fizici și conductibilitatea electrică a țesuturilor la nivel de spațiu interstițial (intercelular). Măsurătorile efectuate informează asupra activității celulare, a echilibrului ionilor, hormonilor, substanțelor biochimice (glucoză, colesterol, trigliceride etc.), echilibrului acido-bazic din țesuturi și organe, reprezentând un ajutor deosebit în creșterea calității actului medical.

- Cu siguranță, pentru mulți cititori informația este una complet nouă. Vă propun, așadar, să povestiți pe înțelesul tuturor la ce ar trebui să se aștepte oamenii când intră în cabinet, eventual să dați câteva detalii despre aparat!

585 10 2- Pacienții nu au de ce să se sperie. Atunci când intră în cabinet vor vedea aparatul pe masă, care are forma unei cutii. Investigația este complet neinvazivă și se realizează prin montarea a câte doi electrozi la mâini, picioare și frunte. Metoda este una rapidă, blândă, pacientul nu simte nicio neplăcere, și în aproximativ trei minute primește rezultatele. Mai mult durează explicațiile inițiale, de aceea le recomandăm persoanelor să-și aloce circa jumătate de oră pentru întreaga procedură. Însă, în afară de aceasta, nu este nevoie de nicio pregătire specială, nu trebuie să stea nemâncat sau nebăut ca înainte de recoltarea analizelor de sânge, dar nici să își facă altfel de griji, fiindcă EIS poate fi repetată fără efecte secundare chiar și în aceeași zi, întrucât nu iradiază.

„Aflând riscurile, putem interveni prin tratament”

- Există restricții de vârstă?

- Investigația este adresată tuturor categoriilor de vârstă, dar în general se face copiilor peste 5 ani.

- Ce putem afla în urma acestui tip de investigații?

- Aflăm riscurile la care suntem predispuși. Practic, această scanare se face la nivelul spațiului intercelular, care nu se vede la analizele de rutină. Dacă un RMN vede leziuni de organ, EIS vede dezechilibrele intercelulare care sunt premergătoare leziunilor organice. Practic, cu ajutorul acestei metode, noi putem vedea dezechilibrul la nivel de spațiu intercelular, astfel încât să cunoaștem riscurile și să putem da un tratament care să prevină instalarea afecțiunilor organice. Cu alte cuvinte, vedem la ce boală e predispus omul. Spre exemplu, dacă este predispus la o boală cardiacă, putem să o prevenim prin tratament adecvat.

„Oamenii au început să înțeleagă importanța prevenției”

585 10 3- Cât de deschiși sunt oamenii la EIS și care categorii de persoane vi se adresează mai des?

- Din fericire, din ce în ce mai mulți oameni au început să înțeleagă importanța prevenției. Iar acest lucru se datorează absenței rezolvărilor spectaculoase pe partea alopată. Sunt pacienți care vin la noi când observă că starea de rău persistă în ciuda faptului că toate rezultatele investigațiilor sunt bune. Deci, pe de o parte, pacienții cu analize bune alopate și, pe de altă parte, pacienții cu istoric familial și care vin să vadă riscurile.

- Dar vin și cei cu afecțiuni deja diagnosticate, nu?

- Desigur. Spre exemplu, am întâlnit un caz cu scleroză multiplă a cărui stare de sănătate s-a îmbunătățit în urma aflării dezechilibrelor și respectării recomandărilor noastre. Însă aș vrea să subliniez următorul lucru, ca să fie clar pentru toată lumea: EIS nu depistează afecțiuni, ci dezechilibrele anumitor sisteme (respirator, endocrin, cardiovascular etc.) care pot duce la afecțiuni.

Problemele, identificate dacă pacientul nu este sub terapie alopată

- Iar dacă pacientul are deja un diagnostic, practic va primi confirmarea afecțiunii…

- Sigur, problema se vede pe aparat, cu condiția ca bolnavul să nu ia tratament alopat. Dacă el este sub tratament, acesta face supresie pe funcția celulară, și atunci nu se mai vede dezechilibrul respectiv. Dar se discută cu fiecare pacient în parte și se găsește soluția potrivită. Oricum, aprecierea riscului de îmbolnăvire pentru fiecare pacient la nivel de organ ajută la stabilirea altor investigații medicale pentru punerea unui diagnostic complet, ajută la controlul terapiei și crește complianța pacientului, acesta înțelegând mai ușor obiectivul tratamentului.

E contraindicată prezența stimulatorului cardiac

- Exemplificați, vă rog, situațiile în care poate fi utilizată EIS!

- Câteva situații în care se poate utiliza cu succes electrosomatografia sunt: evaluarea eficacității chimioterapiei, aprecierea stării organismului după producerea unui eveniment cardiovascular, evaluarea efectului fitoterapiei, micronutriției, a chirurgiei și a tratamentelor alopate (antibiotice, hipotensoare, anticoagulante, diuretice).

- Există contraindicații?

- Singura contraindicație este prezența unui stimulator cardiac. Cu excepția pacienților care au montat un pacemaker cardiac, nu există niciun fel de restricție.

„Sunt pacienți care vin la noi când observă că starea de rău persistă în ciuda faptului că toate rezultatele investigațiilor sunt bune“

„Pentru persoanele sănătoase, recomandată de două ori pe an“

- La ce interval de timp trebuie repetată investigația?

- Din experiență vă spun că persoanele care nu sunt suferinde ar fi util să facă investigația de două ori pe an, iar cele cu afecțiuni, peste două-trei luni de la inițierea tratamentului. Iar aici aș dori să adaug că, pentru rezultate mai bune, noi oferim servicii integrate. În plus, oamenii mai trebuie să știe că e vorba despre o investigație care se adresează întregului. Practic, în trei minute, omul află ce dezechilibre are și la ce este predispus.