de Monica Beleneş
BPOC (bronhopneu-mopatie obstructivă cronică) este o boală de plămâni care afectează 300 de milioane de oameni din întreaga lume şi cauzează anual moartea a peste 3 milioane. În România, aproximativ 1 milion de persoane suferă de această boală. Iar specialiştii atenţionează că, în următorii patru ani, BPOC va deveni a treia cauză de deces din lume, depăşind diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială. Deoarece jumătate dintre pacienţi nu ştiu că sunt afectaţi de această maladie, prof. dr. Ruxandra Ulmeanu (medalion) ne-a spus cum se poate descoperi şi când e bine să ne testăm plămânii.
„Primul pas pentru diagnosticare este spirometria”
- Care este profilul persoanelor predispuse la BPOC?
- Cei mai expuşi la BPOC sunt fumătorii şi ex-fumătorii trecuţi de 40 de ani, cei cu o expunere îndelungată la alte tipuri de fum - pulberi, poluare, noxe - şi cei cu manifestări şi simptome specifice BPOC: tuse cronică, producţie cronică de spută (flegmă) şi dispnee (senzaţia de lipsă de aer).
- Când trebuie făcut primul test pentru depistarea maladiei?
- Mai degrabă, când trebuie trimis, pentru prima dată, la medicul pneumolog pacientul care fumează. Atunci când tuşeşte/expectorează în fiecare zi sau în mai multe zile pe săptămână, în mai multe luni pe an. În momentul în care pacientul are tuse, expectoraţie sau oboseşte rapid trebuie trimis la pneumolog. Sau când răceşte, şi aceste răceli se repetă. În general, pacienţii fumători cronici peste 40 de ani. Cu toate acestea, depinde foarte mult de istoricul fiecărui pacient. Dacă acesta fumează de la 14 ani, atunci ne gândim la apariţia problemelor şi începând cu vârsta de 30 de ani... Dacă la spirometrie prezintă o modificare, pacientul este atunci trimis de colegii noştri care fac spirometrii la medicul pneumolog, care să-i facă un consult complet - radiografie, context etc., astfel încât să se poată pune un diagnostic corect. Cu alte cuvinte, o spirometrie nu este suficientă pentru diagnostic, dar este esenţială. De asemenea, nu există BPOC cu spirometrie normală, iar spirometria nu pune diagnosticul.
„Oboseala şi respiraţia dificilă pot fi principalele simptome”
- Cât costă o spirometrie? Se poate efectua pe baza unei trimiteri de la medicul de familie?
- Spirometriile se pot face în cabinetele de pneumologie din ambulator, la orice secţie de pneumologie sau în spital. În sistemul de stat, acestea nu costă. Dacă pacientul e internat, atunci spiriometria nu costă, deoarece intră în protocolul elementar de consult al pacientului cu probleme respiratorii. Dacă pacientul nu este internat şi dacă solicită el însuşi efectuarea acesteia, spirometria nu costă mult. Există şi cazuri în care nu se fac spirometrii. Pneumologul decide dacă trebuie sau nu ca pacientul să-şi facă o spirometrie. Nu există trimiteri pentru această analiză. De fapt, esenţial este de reţinut că pacientul nu este niciodată trimis la pneumolog pentru spirometrie. El este trimis la un consult la medicul pneumolog, care decide dacă este cazul să facă spirometrie sau nu.
- Sunt pacienţi care nu prezintă simptome?
- S-ar putea spune că da. Există posibilitatea ca aceştia să aibă doar o oboseală, o respiraţie dificilă şi să nu tuşească sau să expectoreze foarte mult. Dar, de fapt, aceştia au, dar nu conştientizează. Ei se mint. Îşi limitează efortul şi se mint că nu au nimic. Încearcă să facă schimbări în vieţile lor, astfel încât să nu mai pară bolnavi. Majoritatea pacienţilor sunt fumători, dar boala poate apărea şi la femeile fumătoare, care folosesc gaz/fum/ cu cărbuni, lemn sau la cei care au expunere îndelungată la diverse pulberi.
„Fără tratament, plămânii se degradează”
- Cât riscă un pacient cu BPOC care nu se tratează?
- Enorm. În primul rând, riscă dacă nu se lasă de fumat după ce descoperă boala. Abandonul fumatului este elementul care încetineşte foarte mult degradarea funcţiei pulmonare. Fără tratament, aceştia riscă, pentru că boala are două coordonate reale: odată apărută, nu mai trece niciodată. Ce e stricat rămâne stricat. Ideea e să nu se amplifice această stricăciune. Fără tratament, plămânul se va degrada într-un ritm mult mai rapid şi odată cu el şi funcţia pulmonară. În câţiva ani, foarte greu va mai putea să meargă câţiva paşi, să facă lucruri elementare şi devine dependent de oxigen...
- Cum evoluează boala? Ce complicaţii dă?
- BPOC-ul nu este doar o boală a plămânilor, ci a întregului organism. Afecţiunile inimii sunt cel mai des întâlnite la pacienţi cu BPOC. Iar cea mai frecventă cauză de deces sunt complicaţiile cardiace. În ceea ce priveşte complicaţiile pe care le generează BPOC-ul, enumerăm doar câteva: infarct, osteoporoză, diabet, depresie, deficite ale aparatului locomotor - atrofie musculară. De asemenea, pacienţii cu BPOC avansat sunt foarte slabi. Li se usucă masa musculară.
„Medicamentele inhalatorii sunt cel mai eficiente”
- În ce constă tratamentul? Se compensează?
- În oarecare măsură se compensează... Pacienţii cu BPOC sunt pacienţi cu foarte multe boli. Plafonul de compensare este depăşit. S-ar compensa, dar fiind oameni care au foarte multe boli asociate, atunci nu le ajunge plafonul să-şi ia toate medicamentele. Pacienţii vin târziu, şi de cele mai multe ori pentru problema cardiacă. De obicei, BPOC-ul rămâne în urmă, pentru că nu mai au bani. Tratamentul este esenţial, trebuie luat zilnic. Sunt mai multe tipuri de medicamente. Trebuie combinate mai multe medicamente pe cale inhalatorie. Acestea trebuie respirate, trase în piept ca fumul de ţigară. Pacientului i se pare că nu e un tratament foarte serios. Sunt obişnuiţi cu tratamente clasice, adică pastile/injecţii. Cu toate acestea, cele mai moderne şi mai eficiente sunt medicamentele inhalatorii, deoarece acestea acţionează exact acolo unde e boala.
- Am înţeles că se poate trata dacă e luată din pripă. În cât timp se poate face asta?
- Se poate obţine o calitate mai bună a vieţii, o supravieţuire mai bună, dar nu se poate vindeca. Poţi opri evoluţia, şi omul să aibă o calitate mai bună a vieţii, dar funcţia pulmonară nu va mai fi niciodată foarte bună. E ca un alergător de cursă lungă care nu mai poate la un moment dat. Cu toate acestea, dacă nu se elimină cauza şi nu se tratează, atunci, în timp nu foarte lung, se va ajunge să nu mai poată merge deloc. Dar o să poată avea o viaţă normală, da.
„Cancerul pulmonar, sprijinit de un nou grup de lucru“
- Ce noutăţi aveţi despre lupta cu cancerul pulmonar?
- Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer, alături de Societatea de Medicina Familiei şi Societatea Română de Pneumologie, a lansat, la 22 noiembrie 2016, Grupul de lucru pentru reducerea mortaliţii prin cancer pulmonar. Acesta elaborează un document care să vină în sprijinul Ministerului Sănătăţii pentru implementarea unui program complex de depistare precoce, tratament şi monitorizare eficientă a cancerului pulmonar, bazat pe: o strategie a prevenţiei acestui tip de cancer pe termen scurt, mediu şi lung; elaborarea unui plan de implementare a strategiei; responsabilizarea decidenţilor; asigurarea şi alocarea adecvată a resurselor umane, materiale, de timp, financiare; controlul riguros şi permanent al utilizării resurselor.