Main menu

header

609 12 1de Mirela Apostol

Somnul este o parte extrem de importantă din viaţa noastră. Problemele legate de acest aspect sunt, din păcate, neglijate şi sunt la fel de păcătoase ca orice alte patologii. Doina Didiţă (medalion) are un cabinet de somnologie în Ialomiţa şi îşi va mai deschide încă unul şi în Capitală. Despre toate problemele somnului şi tratarea acestora, aflaţi din rândurile următoare.

„Apneea poate duce la adormirea la volan”

- Ce presupune activitatea unui medic somnolog?

- Medicul somnolog este medicul specialist, pneumolog, cardiolog, neurolog, ORL-ist, care are competenţă în diagnosticul şi în tratarea patologiei somnului. Oamenii ar trebui să înţeleagă că orice tulburare a somnului determină dezechilibre esenţiale în organism, cu efecte asupra calităţii vieţii şi apariţia complicaţiilor cardiologice, neurologice, metabolice etc.

- Care sunt cele mai frecvente probleme ale somnului?

- Insomnia şi sindromul de apnee. Când vorbim despre insomnie, 30% din populaţie prezintă, la un moment dat, simptome specifice, iar 10% au boala cronică. Sindromul de apnee în somn are o pondere de 4%-6% în populaţia generală, iar dacă ne referim la bărbaţi, frecvenţa ajunge şi la 20%.

- Se discută foarte mult în această perioadă despre şoferii care suferă de apnee. Cum poate fi combătută această problemă?

- Conducătorii auto care suferă de sindrom de apnee în somn sunt, din păcate, un adevărat pericol pe drumurile publice. Somnul fragmentat şi neodihnitor permanent, noapte de noapte, se reflectă într-o somnolenţă diurnă excesivă şi duce la lipsă de concentrare şi iritabilitate.

- Cât de gravă este această afecţiune pentru siguranţa şoferului şi a pietonilor sau a celorlalţi şoferi?

- Din cauza lipsei de concentrare a conducătorului auto, i se reduc substanţial timpii de reacţie, care sunt esenţiali în condusul preventiv. Somnolenţa diurnă excesivă determină senzaţia de oboseală aproape continuă, iar riscul de aţipire la volan creşte extrem de mult.

„Polisomnografia este utilă în diagnosticul tulburărilor de respiraţie din timpul somnului”

609 12 2- Cum se investighează problemele somnului?

- Asemenea oricărei alte patologii, pacientul este investigat clinic, examen fizic general, măsurarea parametrilor fiziologici, şi paraclinic, investigaţii specifice în funcţie de patologii, analize de laborator, radiografii. Cea mai complexă investigaţie medicală somnologică, atât din punctul de vedere al procedurii, cât şi al informaţiilor medicale pe care le oferă, este polisomnografia. Aceasta poate fi efectuată doar în laboratorul de somn pe parcursul întregii nopţi şi sub stricta supraveghere a unui personal medical specializat. Polisomnografia este utilă în diagnosticul tulburărilor de respiraţie din timpul somnului: sindromul de apnee în somn, sindromul de obezitate-hipoventilaţie, sindromul de rezistenţă a căilor aeriene superioare, mişcări periodice ale membrelor, parasomnia, narcolepsia, epilepsia etc. Informaţiile medicale pe care le oferă sunt complexe, de la electroencefalograma ce stabileşte stadiile somnului, la electrocardiogramă, pulsoximetrie, flux respirator, electromiogramă şi chiar monitorizarea video în timpul somnului. Practic, prin analiza parametrilor cardiaci, respiratori şi neurologici putem stabili întreaga arhitectură a somnului şi putem observa toate modificările fiziologice şi patologice din timpul unei nopţi.

- Cum se tratează apneea?

- Tratamentul apneei de somn de tip obstructiv, care este cea mai frecventă afecțiune, este diferit, în funcţie de severitate, caracteristici şi boli asociate. Sunt totuşi câteva elemente comune pe care pacienţii trebuie să le respecte: menţinerea unei greutăţi normale, majoritatea pacienţilor suferind de obezitate, respectarea unor reguli privind ritualul şi condiţiile de somn, renunţarea la consumul de alcool excesiv, sevrajul fumatului şi tratamentul unor posibile cauze de obstrucţie, ca de exemplu cauze obstructive nas-gură. În cazul sindromului de severitate uşoară, purtarea de dispozitive intraorale şi evitarea dormitului pe spate pot fi soluţiile de atenuare. În cazul sindroamele uşoare sau moderate, tratamentul chirurgical cu ajutorul intervenţiilor ORL poate fi de multe ori soluţia vindecătoare. Tratamentul specific sindromului moderat sau sever, cu sau fără comorbidităţi, este CPAP-ul. Acesta este un aparat care insuflă prin intermediul unei măşti aer cu presiune pozitivă, ce împiedică apariţia evenimentelor respiratorii din timpul somnului.

„Masca nazală, cea mai eficientă!”

- Care este cea mai eficientă terapie în acest caz?

- De departe tratamentul cu presiune pozitivă continuă pe masca nazală. Obiectivele acestei terapii sunt normalizarea somnului, dispariţia evenimentelor respiratorii din timpul somnului şi a simptomelor nocturne şi diurne. Presupune insuflarea de aer cu presiune prin fosele nazale, prin intermediul unei măşti etanş cuplată la un aparat. Aceasta se poate efectua direct la domiciliu, cu ajutorul poligrafului, sau la cabinet, cu ajutorul polisomnografului. Aparatul stochează informaţii privind tiparul respiraţiei şi utilizează aer cu presiune pentru a preveni pauzele respiratorii din timpul somnului. Se poate vorbi despre două tipuri de măşti: facială sau nazală, iar asta decide medicul, în funcţie de conformaţia facială a pacientului. Utilizarea ei este foarte simplă şi se face la domiciliu, timp de cinci ore în fiecare noapte.

„Aparatul stochează informaţii privind tiparul respiraţiei şi utilizează aer cu presiune pentru a preveni pauzele respiratorii din timpul somnului. Se poate vorbi despre două tipuri de măşti: facială sau nazală, iar asta decide medicul, în funcţie de conformaţia facială a pacientului. Utilizarea ei este foarte simplă şi se face la domiciliu, timp de cinci ore în fiecare noapte“

„Terapiile de relaxare prin autohipnoză, relaxarea progresivă şi exerciţiile de respiraţie profundă pot fi de mare ajutor“

- O altă problemă cu care se confruntă oamenii este insomnia. Cum se tratează această afecţiune?

- Sunt două tipuri de tratament. Farmacologic şi nonfarmacologic. Pentru primul, terapia se face individualizat de la caz la caz, iar tratamentul este, de obicei, reevaluat la intervale de două-trei zile. Tratamentul nonfarmacologic cuprinde mijloacele şi metodele menite să inducă starea de somn şi să asigure durata şi confortul unui somn fiziologic.

- Ce presupune acest tratament nonfarmacologic?

- Se iau măsuri de igienă a somnului, adică se investighează regimul de viaţă din timpul zilei, microclimatul dormitorului, alimentaţia şi băuturile dinaintea somnului. Apoi se depistează şi se elimină în mod progresiv toate condiţiile care împiedică inducerea şi menţinerea somnului. Restricţia somnului este o metodă terapeutică ce iniţial are în vedere reducerea substanţială a somnului, urmată apoi de prelungirea controlată a acestuia. Tratamentul se face numai cu avizul şi sub control medical. O altă metodă de tratare a insomniilor este psihoterapia, care vizează terapii de relaxare prin autohipnoză. Relaxarea progresivă şi exerciţiile de respiraţie profundă pot fi de mare ajutor, dar acestea trebuie mai întâi învăţate de la un specialist.