Main menu

header

cotnari wide

687 15 1de Roxana Istudor şi Florica Pintea

Dificil de evaluat din perspectiva cauzelor și, ca atare, greu de tratat cu mijloacele medicinei moderne, impotența este o disfuncție ce poate avea consecințe dramatice, deopotrivă fizice și psihice.

Incidenţa afecțiunii creşte cu vârsta

Impactul impotenței asupra unui bărbat poate fi devastator. Medicii specialişti folosesc de obicei termenul de „disfuncţie erectilă” pentru descrierea acestei afecţiuni şi pentru a o diferenţia de alte tulburări legate de actul sexual. Practic, impotenţa este imposibilitatea persistentă de a menţine o erecţie satisfăcătoare pentru contactul sexual. Incidenţa afecțiunii creşte odată cu vârsta: 5% dintre bărbaţii de aproximativ 40 de ani şi 15%-25% dintre bărbaţii de 65 de ani au simptome de impotenţă, dar afecțiunea totuși nu este o parte inevitabilă a procesului de îmbătrânire, întrucât tot mai mulți tineri se prezintă la medic acuzând episoade de acest tip.

70% dintre cazuri au la bază probleme medicale

Orice tip de afecţiune care afectează circulaţia sangvină la nivelul penisului are potenţialul de a produce impotenţă. Asta extinde foarte mult aria cauzelor care pot genera impotența, întrucât ele pot fi și fizice, și psihice. În condițiile în care impotenţa poate include incapacitatea totală de a atinge erecţia, o abilitate inconstantă de a face acest lucru sau tendinţa de a susţine numai erecţii foarte scurte, estimarea afecțiunii devine dificilă. Totuși, se poate vorbi despre maladii ca diabetul, bolile renale, alcoolismul cronic, scleroza multiplă, ateroscleroza şi bolile vasculare în ecuația apariției impotenței, acestea fiind la originea a circa 70% dintre cazurile care au la bază probleme medicale. De asemenea, episoadele de disfuncție erectilă pot apărea după intervenţii chirurgicale sau ca urmare a efectelor adverse ale unor medicamente (antihipertensive, antihistaminice, antidepresive etc.). Nici factorul psihologic nu lipsește din tabloul cauzal al afecțiunii. Stresul, anxietatea, depresia, stima de sine scăzută şi teama de eşec sexual sunt factori asociaţi cu mai mult de 80% din cazurile de impotenţă din motive psihologice.

Bărbații cu un stil de viață sănătos prezintă un risc mult mai redus de a experimenta disfuncția erectilă

Psihoterapie şi schimbarea stilului de viaţă

Impotenţa se tratează la toate grupele de vârstă după realizarea unui tablou general al stilului de viață al pacientului, al medicamentelor pe care le ia, al istoricului său medical. Majoritatea medicilor specialişti sugerează că tratamentul impotenței respectă o anumită linie, începând cu terapiile neinvazive până la o eventuală intervenție chirurgicală. În prima etapă se întrerupe orice tip de medicament considerat dăunător. Psihoterapia şi schimbarea tipului de comportament sunt recomandate ulterior, urmate de dispozitivele aspirative, medicaţia orală, apoi injectabilă local şi dispozitivele implantate pe cale chirurgicală (şi, în cazuri rare, intervenţii chirurgicale asupra arterelor şi venelor). Dar poate una dintre cele mai importante abordări este prevenția. Schimbarea stilului de viață și eliminarea tuturor factorilor care pot genera întreruperea lanțului ce formează în final erecția sunt unele dintre cele mai la îndemână măsuri pe care le poate lua persoana afectată de acest tip de disfuncție. Ca urmare, sunt recomandate renunțarea la tutun și la alcool, reducerea anxietății și a stresului, mai multă mișcare și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea comunicării cu persoana cu care vă aflați într-o relație.