de Dana Purgaru
Misterul ce pluteşte în jurul căscatului este încă neelucidat, semnificaţia şi rolul acestuia fiind intens dezbătute în lumea oamenilor de ştiinţă.
Se eliberează endorfine
Căscăm şi, culmea, ne simţim dintr-o dată mai bine. În momentul acestui gest involuntar sunt eliberate în corp unele endorfine. Acestea sunt substanţe produse de creier ca răspuns la o varietate întreagă de stimuli. În corpul uman există peste 20 de endorfine. Stresul şi durerile sunt doi factori comuni ce duc la eliminarea de endorfine. Acestea interacţionează cu receptorii din creier pentru a reduce percepţia de durere, acţionând similar medicamentelor cum ar fi codeina şi morfina.
Secreţia de endorfine duce la sentimente precum euforia, creşterea apetitului şi eliberarea hormonilor sexuali, stimulând sistemul imunitar. Pe de altă parte, nivelul ridicat de endorfine diminuează durerile şi câteva efecte negative ale stresului.
O reacţie de atenţionare
Este evident că un gest precum căscatul provoacă o senzaţie de bine. În plus, cercetările oamenilor de ştiinţă au evidenţiat faptul că ajută la stimularea vigilenţei. Circumstanţele care provoacă acest fenomen reflex pot fi oboseala, scăderea nivelului de atenţie, foamea sau un alt fenomen - antrenarea mimetică sau contaminarea cu căscat. În mod curios, vederea unei persoane care cască sau simpla evocare a acestui fenomen poate declanşa, în doar câteva momente, o avalanşă de căscaturi. De asemenea, s-a constatat că, în ciuda faptului că acest gest este provocat de scăderea nivelului de vigilenţă, în situaţiile de risc a căsca ne poate salva viaţa, deoarece astfel se declanşează o reacţie de atenţionare a organismului.
Alertă de adaptare la o nouă stare
Până de curând se credea că un om cască deoarece corpul său are nevoie de mai mult oxigen. Acest lucru a devenit un mit, deoarece nenumărate teste de laborator au infirmat că nevoia de aer conduce la căscat. În cadrul unui experiment, mai mulţi subiecţi au fost ţinuţi mai întâi într-o atmosferă îmbogăţită în oxigen, iar apoi într-una cu puţin oxigen şi mult dioxid de carbon. În ambele cazuri ei au căscat la fel de des.
De fapt, oamenii, şi nu numai, cască deoarece în acel moment organismul trece dintr-o stare în alta, de exemplu de la somn la starea de veghe sau invers, când ni se face somn.
Cercetătorii au descoperit că a căsca este un gest legat de schimbarea nivelurilor de activitate din corp, de la activ la inactiv sau viceversa, însă nu se ştie nici acum exact care este legătura. S-ar părea că acest gest ajută la agitarea sângelui şi la schimbarea chimiei din creier, ceea ce facilitează o tranziţie dintr-un nivel de activitate în altul. Deci căscatul este o tactică reflexă primitivă de supravieţuire căreia omul este obligat să i se supună.
Numai oamenii şi cimpanzeii imită gestul
Interesant este faptul că, dacă unor oameni le este arătată o imagine cu un om care cască, ei vor imita gestul, însă, dacă imaginea conţine numai o gură care cască, efectul este zero. De asemenea, curios este faptul că numai vorbitul sau cititul despre căscat poate declanşa această reacţie, deoarece, este clar, căscatul este extrem de contagios. Dar numai la oameni şi la cimpanzei! Deşi orice vertebrată cască, numai aceste două fiinţe atât de asemănătoare imită involuntar gestul. De altfel, unii antropologi susţin că reflexul de a căsca l-am moştenit de la maimuţe.
Celelalte specii cască din alte motive. La unele primate, căscatul reprezintă un indiciu în procesele comunicative, de exemplu poate fi un gest de ameninţare (hipopotami). La altele, căscatul exprimă un anumit joc ce are loc în perioada împerecherii sau poate fi un mesaj de pace.
Oamenii de ştiinţă cred că atât căscatul, cât şi alte trăsături asemănătoare sunt legate de vulnerabilitate şi de agresivitate şi că acestea sunt reziduuri ale unor străvechi activităţi de grup - un exemplu relevant este cel al leilor: când un leu rage, el provoacă răspunsul celorlalţi din grup.
Fenomen prezent şi în perioada embrionară
Omul începe să caşte la cinci minute după naştere, studiile demonstrând că tinerii cască mai mult decât bătrânii, iar bărbaţii, mai mult decât femeile.
Celebrul Hippocrate susţinea în anul 390 î.Hr., că fenomenul căscatului ar fi cauzat de nevoia de a elimina aerul rău din plămâni şi că redirecţionează fluxul sangvin către creier. Oarecum adevărat, deoarece în timpul căscatului faringele se lărgeşte, el devenind de patru ori mai mare decât în perioada de repaus. Deci căscatul se produce pentru a aduce un plus de oxigen creierului nostru obosit, dar nu e acesta motivul principal. Ecografiile intrauterine arată că şi fetuşii cască începând cu luna a treia de sarcină, însă ei nu o fac pentru a se alimenta cu oxigen.
Ca o explicaţie, oamenii de ştiinţă au spus că acest gest stimulează sau prezice deşteptarea neuronilor, iar apariţia căscatului în fazele incipiente ale evoluţiei intrauterine arată că dezvoltarea pulmonară a fătului este în limitele normalităţii.
Nu trebuie să ne abţinem!
Căscatul este asociat în general cu plictiseala. Dar nu este întotdeauna un semn al oboselii, ci o activitate fiziologică de stimulare a activităţii creierului şi de îmbunătăţire a circulaţiei cerebrale. Poate fi un act reflex care apare în cazul oboselii, al înrăutăţirii activităţii cardiace, al absenţei activităţii musculare sau când ne aflăm într-o încăpere neaerisită. Deci nu este indicat să ne abţinem când vrem să căscăm, pentru că acest act involuntar contribuie la pătrunderea oxigenului în sânge şi înlătură oboseala şi tensiunea psihică. Cel mai bun mijloc de a scăpa de căscat este aerisirea camerei.
Explicaţie... paranormală
Din punctul de vedere al specialiştilor în bioenergie, căscatul înseamnă o eliberare de energie negativă. Astfel, se spune că acest gest reprezintă o metodă de purificare prin care trece o persoană care se află lângă alta care are o putere mai mare din punct de vedere spiritual.
• Teoria evoluţionistă susţine că în vremea omului primitiv căscatul acţiona ca un avertisment ori ca semnal de începere a unei activităţi de grup (plecare la vânătoare, spre exemplu).
Pont! Căscatul este şi o formă de manifestare a corpului uman pentru a egala presiunea din urechi. Dacă aveţi urechile înfundate este indicat să vă forţaţi să căscaţi, şi starea neplăcută se va ameliora rapid.
