de Cristina Cristache

Fluoroza dentară este o afecţiune ce apare în urma intoxicaţiei cu fluor la copiii sub 7 ani. Boala nu mai avansează după ce dintele a crescut, însă în timpul dezvoltării sale determină modificări ireversibile la nivelul smalţului. Acestea pot fi de culoare, sub formă de pete sau dungi albe, maronii sau cenuşii, dar şi de structură, atunci când smalţul are o formă neobişnuită. În stadiul incipient poate fi detectată doar de medicul specialist, semnele fiind foarte discrete. Mai multe despre fluoroza dentară am aflat pentru dumneavoastră de la doctor Ruxandra Şandru (foto), medic stomatolog cu competenţă în implantologie.

Pătrunde prin bariera placentară
- Când alegem apa pentru băut avem grijă ca aceasta să provină dintr-o sursă sigură. Când ar trebui să verificăm concentraţia de fluor?
- În primul rând, trebuie să ştim că dinţii permanenţi se formează la nivelul maxilarelor în timpul copilăriei, apărând imediat după căderea celor „de lapte”. În afară de măselele de minte, care apar în primii ani de tinereţe, toţi ceilalţi dinţi apar în jurul vârstei de 6-7 ani. Consumul unei cantităţi prea mari de fluor în timpul formării dinţilor permanenţi duce la apariţia fluorozei, de aceea este important să ştim cât fluor ingerăm atunci când suntem însărcinate sau alăptăm, deoarece a fost demonstrat că fluorul pătrunde prin bariera placentară şi ajunge chiar şi în laptele matern. La fel trebuie să ştim care este cantitatea de fluor pe care o primeşte organismul şi la vârsta la care încep să apară dinţii permanenţi.

- Acele pete inestetice de pe dinţi mai pot apărea şi din alte cauze decât excesul de fluor?
- Desigur, doar că atunci această malformaţie a dinţilor provocată de intoxicaţia cu fluor este exclusă. De aceea este important ca un părinte care observă diferenţe de culoare pe dantura copilului să meargă la un control de specialitate. În cadrul acestuia, medicul are în vedere istoricul medical al pacientului, exclude defectele oaselor craniene şi ale feţei, ce pot modifica smalţul şi dentina, anumite traume precum leziunile dentare, cariile şi chiar modificările date spre exemplu de un puseu febril puternic. Nu orice pată albă cretoasă reprezintă fluoroză! Diagnosticul diferenţial include: forma incipientă de carie dentară, sindromul dentar Turner, coloraţii tetraciclinice. Abia după ce tabloul clinic este complet, boala este diagnosticată.

- Totuşi, fluorul are importanţa lui în organism. Spuneţi-ne vă rog şi câte ceva despre deficitul acestui mineral.
- Fluorul, alături de calciu şi fosfor, asigură duritatea optimă a oaselor şi a dinţilor. Se poate obţine din apa florurată, ceai, formulele de lapte pentru sugari, alimente florurate artificial sau peşte oceanic, pastă de dinţi florurată sau din suplimente alimentare. În cazul în care copilul nu îşi ia necesarul de fluor din alimente, apă, pastă de dinţi, se pot administra, atenţie, doar sub îndrumarea medicului, comprimate de fluor sau alte produse cu aceeaşi substanţă activă, de la opt luni până la 12 ani. Tratamentul trebuie sa fie ţinut cu conştiinciozitate, fără a fi întrerupt, deoarece pauzele lungi ar putea fi mult mai dăunătoare decât simpla carenţă.

Carenţa creşte frecvenţa apariţiei cariilor
- Cum tratăm fluoroza dentară şi care sunt complicaţiile ce pot apărea când în organism există fluor în exces?
- În general, petele cauzate de fluoroză sunt permanente. Există însă situaţii când acestea îşi pot închide culoarea în timp. De aceea, tratamentul fluorozei constă în acoperirea defectelor de smalţ prin obturaţii, în cazurile moderate, sau chiar coroane de acoperire în distrucţiile masive de smalţ. Trebuie ştiut că fluoroza este mai degrabă o problemă de estetică decât o „boală”. În formele severe însă, distrucţiile din smalţ sunt mai predispuse la carii, iar dinţii devin mai friabili. În cazul excesului de fluor, pe lângă efectele de la nivelul smalţului, pot să apară excrescenţe osoase, calcificări ligamentare, poate fi afectat metabolismul glucidic sau lipidic sau acesta se poate acumula în diferite organe, sistemul nervos şi cel endocrin, generând leziuni severe.

- Ce ne puteţi spune despre prevenţia acestei malformaţii a structurii dintelui?
- În primul rând, mi-aş dori ca fiecare om să cunoască importanţa danturii, pentru a putea duce o viaţă sănătoasă, atât fizic, cât şi emoţional. Rolul dentiţiei este unul complex: în primul rând, muşcarea şi masticaţia reprezintă primele etape ale digestiei, apoi dantura este importantă pentru a evita deficienţele fizice de vorbire, pentru fizionomia fiecăruia, deoarece dinţii sunt cei care susţin părţile moi, şi anume buzele şi obrajii. Apoi este foarte importantă pentru aspectul fizic şi modul în care acesta ne influenţează viaţa socială. Un copil cu dinţii inestetici va fi marginalizat, supus glumelor răutăcioase ale celorlalţi, se va izola şi nu se va putea dezvolta corect din punct de vedere psihic-emoţional. Revenind la prevenţie, ei bine, părinţii ar trebui să dea copilului pastă de dinţi fără fluor, deoarece acesta o poate înghiţi. Din aceleaşi considerente se vor evita şi pastele cu arome. În caz contrar, dacă pasta va conţine fluor, cantitatea de pe periuţă va fi de mărimea unui bob de mazăre, iar copilul va fi încurajat să scuipe şi să clătească de mai multe ori, desigur sub supravegherea adultului. În unele ţări, apa potabilă este florurată, de aceea se recomandă verificarea conţinutului apei în zona de reşedinţă. Atenţie! Există, de asemenea, şi alimente sau băuturi fluorurate. Cele mai bogate alimente în fluor sunt produsele marine precum macroul şi somonul, crustaceele, scoicile, urmate de fructele de mare, ficatul de vită, frunzele şi mugurii arborelui de ceai, dar şi apa. În cazul unei alimentaţii în care se regăsesc frecvent aceste produse se evită suplimentele cu fluor.

• Semnele de intoxicaţie acută cu fluor sunt: greaţă, vărsături, dureri abdominale, convulsii, parestezii.

Gelul pentru fluorizare poate fi utilizat acasă

Fluorizarea este tratamentul stomatologic prin care se suplimentează cantitatea de fluor a dinţilor, în scop preventiv, şi e indicat cu precădere copiilor, dar poate fi efectuat cu rezultate bune şi în cazul adulţilor. Procedura are rolul de a preveni formarea cariilor sau de a reduce evoluţia cariilor deja existente. Se poate realiza în cabinetul stomatologic sau la domiciliu. O variantă de fluorizare locală, recomandată persoanelor cu risc crescut la carie, hipersensibilitate dentinară, precum şi celor care prezintă dinţi cu defecte de structură e gelul cu fluor pentru utilizare la domiciliu. Acesta se foloseşte după spălarea riguroasă a dinţilor seara, înainte de culcare, şi poate fi aplicat pe o gutieră sau chiar pe periuţa de dinţi, la finalul igienizării. Fluorizările se pot efectua şi în cabinetul stomatologic, fiind foarte indicate după albire sau detartraj. Pentru copii, mai ales pentru cei care au carie de biberon, este recomandată aplicarea de lacuri fluorurate în cabinetul dentar. Acestea întăresc şi formează o crustă la suprafaţa dintelui, care poate fi uşor îndepărtată în timpul periajului.

Pont! Pentru a optimiza efectul pastei de dinţi folosiţi apă de gură de două ori pe zi.