de Cătălina Tăgârţă

- A fost lansat primul „Dicţionar de limfom“ adresat pacienţilor

Starea de oboseală cronică, scăderea în greutate, infecţiile repetate şi inflamarea unuia sau mai multor ganglioni sunt simptome care trebuie luate în seamă, fiindcă pot ascunde prezenţa unui limfom. La nivel global, limfomul ucide mai multe persoane decât toate catastrofele naturale care se întâmplă de-a lungul unui an pe întreaga planetă. Conform unui raport oficial, limfomul non-Hodgkin a ucis peste 100.000 de persoane numai în anul 2008. Din acest motiv, cu ocazia Lunii Internaţionale de Luptă Împotriva Limfomului, a fost scos pe piaţă „Dicţionarul de limfom”. Este o lucrare care ajută atât bolnavii (ca să înţeleagă afecţiunea cu care se confruntă), cât şi persoanele sănătoase, care vor şti să recunoască boala într-un stadiu cât mai incipient şi să crească astfel şansele de răspuns la tratament.

Sistemul limfatic îndepărtează virusurile din organism
Sistemul limfatic este o componentă importantă a sistemului natural de apărare a organismului împotriva bolilor. El contribuie la transportul lichidelor în organism, dar şi al celulelor sangvine albe. Acest sistem conţine un fluid aproape limpede, denumit limfă, care circulă prin vase limfatice de dimensiuni diferite. Rolul său este de a distruge şi îndepărta „invadatorii” precum virusurile şi bacteriile din organism. Este o componentă importantă a sistemului natural de apărare - sistemul imunitar - şi luptă împotriva infecţiilor. Sistemul limfatic ajută la transportul celulelor, proteinelor, nutrienţilor şi produşilor de degradare în organism. Mai precis, transportă celulele sangvine albe, inclusiv acel tip special de celule albe care se numesc limfocite.
În organism există aproximativ 100 de ganglioni limfatici, şi ei sunt uşor de observat la nivelul axilei, în zona inghinală şi a gâtului. Rolul lor e de a filtra limfa, pentru a îndepărta invadatorii identificaţi şi pentru a bloca pătrunderea acestora în circulaţia sangvină. După ce limfa a fost „curăţată”, ea pătrunde în circulaţia sangvină şi în circulaţia generală.

Non-Hodgkin, cea mai răspândită formă
Limfomul este o formă de cancer care afectează sistemul circulator limfatic. El apare atunci când are loc o înmulţire exagerată a limfocitelor (care alcătuiesc limfa), care se acumulează atât la nivelul ganglionilor, cât şi la nivelul unor organe. Din acest motiv, afecţiunea rămâne în continuare o mare încercare atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi. „Există două tipuri de limfoame: Hodgkin şi non-Hodgkin, afecţiuni ce se diferenţiază prin anumite particularităţi. Ambele tipuri sunt forme de cancer ale sistemului limfatic. Afecţiunile sunt diferite, dar limfomul non-Hodgkin reprezintă cea mai răspândită formă de cancer limfatic, circa 90% dintre acestea”, a declarat profesor doctor Anca Roxana Lupu, preşedintele Societăţii Române de Hematologie şi reprezentanta Spitalului Clinic Colţea. Potrivit acesteia, cauzele afecţiunii nu se cunosc încă, însă printre simptomele care pot da de bănuit că ceva este în neregulă şi care trebuie să îi trimită de urgenţă pe oameni la medic se numără: oboseala cronică, infecţiile repetate, scăderea în greutate şi inflamarea unuia sau mai multor ganglioni.

„Pot apărea dureri abdominale sau transpiraţii”
În limfomul non-Hodgkin, celulele albe se înmulţesc necontrolat, se acumulează în ganglionii limfatici şi formează tumori, numite limfoame. Pe lângă ganglionii limfatici, limfoamele pot apărea în măduva osoasă, unde sunt produse celulele sangvine albe (inclusiv limfocitele). Şi deoarece limfocitele circulă în întregul organism, limfoamele pot avea şi alte localizări. „Cele mai frecvente semne ale limfoamelor sunt inflamarea persistentă (n.r. - umflătură), de obicei nedureroasă, a ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului, zona claviculei, zona inghinală şi axilă, dar şi scădere în greutate, transpiraţii, dureri abdominale sau chiar la nivelul coloanei. În termeni medicali, acest lucru e denumit şi limfadenopatie. Este persistentă deoarece durează mult mai mult decât inflamarea, care apare atunci când organismul luptă împotriva unei răceli sau a unei gripe”, a mai spus doctor Anca Lupu.
Există diferite subtipuri de limfocite, dar cele mai importante şi care pot fi afectate de limfomul non-Hodgkin sunt cele de tip B şi T. „Cancerele apar, în general, mai rar la copii şi la tineri, ci mai des la vârstnici, însă excepţie de la această regulă fac leucemiile acute şi limfoamele Hodgkin, unde multe cazuri sunt înregistrate între vârstele 15 şi 35 de ani”, a mai adăugat doctor Lupu.

Biopsia, cea mai sigură investigaţie
Diagnosticul trebuie pus în urma investigaţiilor, dintre care cea mai frecventă şi sigură rămâne biopsia, care este o manevră de scoatere a unui ganglion. „Oamenii e bine să conştientizeze faptul că biopsia nu înseamnă răspândirea bolii în organism, dar ganglionul trebuie scos pentru a putea fi dat mai departe la analiză. Cel mai frecvent, tratamentul constă în chimioterapie, însă în ultima perioadă s-a descoperit că metodele sunt mai performante dacă sunt combinate şi personalizate, deci chimioterapie cu radioterapie şi în multe cazuri şi cu anticorpi monoclonali, ce au drept ţintă celula canceroasă”, a subliniat medicul Anca Lupu.

• Deşi numărul bolnavilor cu limfom creşte de la an la an, cauzele bolii sunt încă necunoscute. În plus, deşi în România nu există încă o statistică oficială, specialiştii aproximează că ar fi în jur de 1.500 de cazuri noi în fiecare an

Se pune accent pe „second opinion“

Dacă oamenii sunt informaţi de această afecţiune malignă, dar care poate fi tratată, e în beneficiul lor şi al societăţii. „Persoanele care prezintă simptomele amintite sau orice alt tip de simptome trebuie să se prezinte de urgenţă la medicul de familie. Lui trebuie să ne adresăm de fiecare dată când avem o întrebare. El va face un examen clinic, va găsi sau nu adenopatii, lichid în pericard sau peritoneu şi aşa mai departe... Din momentul în care identifică vreo formaţiune patologică, chiar şi de doi-trei centimetri, aceasta trebuie ţinută sub observaţie”, a subliniat şi medicul Radu Niculescu, preşedintele Asociaţiei Bolnavilor cu Limfoame. Totodată, acesta pune accentul pe a doua părere medicală. „Înainte de a începe tratamentul, e important ca omul să fie sigur de diagnostic şi să aibă şi un second opinion (o a doua părere). În plus, pentru o mai bună înţelegere a bolii, pacienţii pot consulta «mini-Dicţionarul de limfom» pe site-ul www.asociatialimfom.ro”, a mai spus acesta.