de Diana Tudor
Glaucomul este o boală ocular gravă, care, nediagnosticată la timp, poate duce chiar la orbire. Numită şi ucigaşul din umbră al vederii, boala nu prezintă simptome vizibile decât în stadii avansate, când începe să fie afectată vederea. Am stat de vorbă cu prof. dr. Monica Pop, managerul Spitalului de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti, pentru a afla mai multe informaţii despre această boală.
Se moşteneşte genetic
- Ce este glaucomul şi de câte feluri poate fi?
- Glaucomul, apa neagră, cum este numit în popor, reprezintă tensiune intraoculară peste valorile normale. Acestea se încadrează între 16 şi 21 mmHG. Glaucomul adultului poate fi primitiv, adică apărut pe un ochi sănătos, exceptând viciile refractive, şi secundar, apărut în urma unei alte boli oculare precum inflamaţie, traumatism, tumoare, hemoragii intraoculare de diferite cauze.
- De ce apare glaucomul primitiv?
- Glaucomul primitiv are o componentă genetică importantă. Se transmite în proporţie mare descendenţilor şi este întotdeauna bilateral, adică la ambii ochi, dar există un decalaj evolutiv: apare întâi la un ochi, apoi la al doilea. Există familii în care un părinte are glaucom şi toţi copiii îl moştenesc. În alte familii, unii dintre descendenţi, copii, nepoţi etc., pot moşteni. Oricum, într-o familie în care există un membru cu glaucom primitiv, gena se moşteneşte, şi oricare descendent poate face boala. Din acest motiv, toţi membrii unei familii, în care unul este sau a fost diagnosticat cu glaucom cronic, trebuie să fie examinaţi după vârsta de 40 de ani şi chiar mai devreme. Este foarte important ca un pacient cu glaucom să fie diagnosticat în timp util pentru a i se putea menţine vederea.
- Există anumite simptome care să îndrume rudele pacientului cu glaucom către medic?
- Din păcate, cel mai frecvent tip de glaucom, şi anume glaucomul cronic simplu, este asimptomatic. Pacientul nu are în fazele incipiente, şi chiar mai avansate, niciun fel de simptom care l-ar putea determina să se adreseze vreunui medic oftalmolog. Durerile de cap sau de ochi nu arată glaucom. Ceea ce se modifică la început este câmpul vizual, care se îngustează, însă cum acest fenomen nu se întâmplă simultan, ochiul mai bun compensează, fapt ce determină pacienţii să nu ia în calcul varianta acoperirii unuia dintre ochi pentru a stabili actualul nivel al vederii. Astfel, pacientul nu îşi dă seama că are un câmp vizual îngustat. La un moment dat, câmpul vizual ajunge tubular, ca un tub, pacientul văzând doar în faţă, nu şi în laterale. Din păcate, vederea dispare ultima, şi acest lucru este ireversibil. Vederea pierdută prin glaucom cronic simplu nu se mai poate recupera niciodată, cu niciun fel de tratament medical sau chirurgical. Ochiul care a pierdut lumina, din orice motiv, nu o mai poate recăpăta niciodată.
„Este considerat «ucigaşul din umbră» al vederii”
- Cum este posibil acest lucru?
- Glaucomul primitiv este de două tipuri: glaucom cronic simplu şi glaucom cu unghi îngust. Glaucomul cronic simplu apare, cel mai frecvent, după vârsta de 40 de ani, dar uneori şi înainte. Nu are simptome specifice, nimic nu determină pacientul să meargă la medicul oftalmolog. Pierderea vederii are loc din cauza faptului că presiunea mare din ochi apasă pe nervul optic şi îl distruge progresiv. Apare atrofia optică glaucomatoasă, care este ireversibilă, ca orice atrofie optică. La început, vederea este bună, dar compresia pe nervul optic determină îngustarea câmpului vizual, a ariei de vedere. Ţinând cont însă de faptul că pacientul vede normal cu ochiul celălalt, încă neatins de glaucom, nu are cum să îşi dea seama că a apărut o modificare de câmp vizual. Glaucomul cronic simplu nu dă dureri, lăcrimare, înroşire, nimic. De aceea, este considerat „ucigaşul din umbră” al vederii, fiind una dintre cele mai grave boli din oftalmologie, cu o mare rată de orbire pe glob, nediagnosticat şi tratat la timp. Singura modalitate de a-l descoperi la timp este controlul de rutină. Mulţi pacienţi ajung la medic când deja au pierdut vederea sau mare parte din ea.
- Ce mai este de făcut în această situaţie?
- Glaucomul cronic nu se vindecă. Există însă, în momentul de faţă, multe medicamente eficiente, picături, care se pun de una-două ori pe zi în ochi şi menţin tensiunea intraoculară (TIO) la valori normale dacă pacientul îşi face tratamentul corect, zilnic, şi merge la control ori de câte ori este nevoie. Dacă TIO nu se compensează medicamentos cu una, două sau maximum trei tipuri de picături antiglaucomatoase, se recurge la intervenţie chirurgicală.
„Tratamentul antiglaucomatos se face toată viaţa”
- Ce presupune recuperarea postoperatorie?
- După operaţie, tratamentul cu picături trebuie continuat în funcţie de rezultate şi de anumiţi parametri. Sunt însă pacienţi iresponsabili, care nu sunt conştienţi de gravitatea bolii, din cauza faptului că nu au modificări şi nu îi deranjează nimic. Aceştia întrerup tratamentul pentru o perioadă, din proprie iniţiativă. Nimic mai grav! Tratamentul antiglaucomatos pentru acest tip de glaucom se face toată viaţa!
- În ce constă tratamentul antiglaucomatos?
- În general, tratamentul antiglaucomatos se face cu monoterapie: un singur medicament, una-două picături pe zi, sau terapie asociată: picături combinate de una-două ori pe zi. Tratamentul medical maximal este cu trei medicamente, adică picături, instilate zilnic, şi anume: una-două picături dimineaţa, una-două picături seara, după 12 ore, o picătură în jurul orei 18:00. Când e vorba despre un singur medicament, se instilează una-două picături după-amiaza. Când e vorba despre un medicament format din două tipuri de substanţe antiglaucomatoase, se instilează de două ori pe zi, la interval de 12 ore. În funcţie de valorile TIO şi de evoluţie, se începe tratamentul cu un tip de picături şi se urmăreşte evoluţia pe termen scurt. Mulţi pacienţi se prezintă la medic prea târziu, când o parte din vedere este deja pierdută prin distrugerea nervului optic, iar ei cred că au nevoie de ochelari sau că suferă de cataractă. Glaucomul absolut este ultimul stadiu al unui glaucom care, la început, era perfect tratabil.
• Orice persoană ar trebui să facă un consult oftalmologic de rutină în jurul vârstei de 40 de ani, repetat anual sau măcar la doi ani
- Există contraindicaţii în tratamentul glaucomului?
- Atenţie: sunt multe medicamente obişnuite care măresc TIO, agravând glaucomul! De exemplu: unele calmante, unele somnifere, antispastice, relaxante. Din acest motiv, este imperios necesar ca pacienţii cu glaucom să consulte medicul sau o agendă medicală, care se găseşte în librării, pentru orice medicament prescris pentru orice boală. Dacă la contraindicaţii este trecut şi glaucomul, pacientul cu glaucom nu trebuie să ia acest medicament. La fel, dacă la reacţii adverse este trecută uscăciunea gurii. Acest tip de medicamente conţine o substanţă total contraindicată pacienţilor cu glaucom, determinând creşterea TIO.