Main menu

header

480 15 1de Cătălina Tăgârță

Mersul des la toaletă trebuie să ridice semne de întrebare. Astfel, dacă simțiți nevoia să urinați mai mult de șapte sau de opt ori pe zi, ori dacă vă treziți noaptea din somn pentru a urina este posibil să suferiți de sindromul vezicii hiperactive (cunoscut și sub denumirea de VHA - vezică hiperactivă sau OAB - over active bladder). Nu e vorba doar despre timpul pierdut pe drum înspre și dinspre baie, ci despre faptul că nevoia de a urina des și urgent în momente impredictibile poate da naștere unor probleme în viața personală și profesională.

Nu trebuie confundată cu incontinența urinară

VHA este un concept nou în managementul tulburărilor urinare, și se poate instala la ambele sexe, indiferent de vârstă. Incidența „bolii” în populația generală e posibil să o depășească pe cea a diabetului sau a hipertensiunii arteriale. „Vezica hiperactivă nu este neapărat o boală, este condiția unui subiect - fie bărbat, fie femeie - care urinează foarte des, are senzația imperioasă de a merge rapid la baie și uneori chiar pierde urină. Pentru noi este un «teren nedefrișat», iar la unul dintre simpozioanele din cadrul Congresului Naţional de Urologie ROMURO 2014 chiar s-a discutat despre această problemă. Vezica hiperactivă are nevoie de tratament simptomatic”, a declarat, în cadrul unei conferințe de presă, Ioanel Sinescu, şeful Centrului de Chirurgie Urologică şi Transplant Renal Fundeni. Atenție! Problema nu trebuie confundată cu incontinența urinară! Aceasta din urmă este definită ca eliminarea accidentală (involuntară) de urină. Nici ea nu reprezintă o boală în sine, ci mai degrabă un simptom al unei maladii a tractului urinar. În acest caz, eliminarea accidentală de urină are loc, de obicei, în cadrul activităților care cresc presiunea intraabdominală (precum tusea, strănutul, râsul) sau în situațiile în care pacientul nu poate ajunge suficient de repede la toaletă. În schimb, VHA face referire la urinarea frecventă (polakiurie) sau la urinarea nocturnă și urgentă. Și, spre deosebire de incontinență, nici nu trebuie tratată neapărat chirurgical.

Spre deosebire de infecții, aceasta nu prezintă arsuri

În unele cazuri, pacienții pot confunda VHA chiar și cu infecția urinară. Însă, e bine de știut că există totuși diferențe. Tablourile clinice ale celor două arată cam așa. VHA poate fi identificată după: micțiune (urinare) frecventă, de multe ori fără ca vezica să fie plină; mici dureri și disconfort în momentul acestui proces; micțiuni repetate în timpul nopții și chiar pierdere involuntară de lichid. Deși are câteva semne în comun cu infecția urinară joasă (disurie - durere sau arsuri la urinare; nevoia de a urina frecvent - dar se elimină cantități mici), aceasta mai este asociată și cu alte neplăceri: sensibilitate sau greutate în partea de jos a abdomenului; urină tulbure sau urât mirositoare; durere în flanc (într-o parte, în spate sub cutia toracică); frison și febră; greață și vărsături. Pielonefritele (infecțiile urinare superioare) prezintă, în plus, simptome cu apariţie rapidă: febră (peste 38 de grade Celsius); frisoane, greaţă, vărsături; durere în spate sau în lateral (de obicei, pe o parte, aproximativ la nivelul taliei).

Asociată cu bolile neurologice sau depresia

Printre posibilele cauze ale acestei probleme se numără: infecțiile urinare tratate necorespunzător, afectările nervilor în urma unei intervenții chirurgicale în zona pelvină, pietrele la rinichi, diabetul, bolile rinichilor, efectele secundare ale anumitor medicamente, bolile neurologice precum Parkinson, atacul cerebral, scleroza multiplă, dar și tulburările de somn și depresiile. De cele mai multe ori însă, cauza vezicii hiperactive rămâne un mister, după cum arată și specialiștii de la WebMD.

În ceea ce privește diagnosticul, acesta se poate pune în urma unui examen clinic, dar, pentru a primi tratamentul corespunzător, ar fi bine să faceți și câteva investigații, pentru a depista exact cauza afecțiunii. Iată doar câteva dintre analizele care pot fi de ajutor în acest sens: proba de urină (care analizează compoziția urinei); cistometria (măsoară cantitatea vezicii și presiunea care generează nevoia de a urina); urometria de flux (măsoară viteza și volumul cu care urina este evacuată din vezică) și determinarea reziduului vezical postmicțional (măsoară cantitatea de urină rămasă în vezică după micțiune).

Evitați roșiile și citricele

Pentru a ameliora efectele VHA e bine să încercați să renunțați la băuturile alcoolice și cele pe bază de cofeină, dar și la ciocolată, roșii, citrice și la mâncărurile picante. Apoi, persoanele care au probleme cu constipația e bine să știe că o dietă bogată în fibre le poate ajuta, însă va agrava simptomele sindromului de vezică hiperactivă. De aceea, e bine să discutați cu medicul dumneavoastră sau cu un nutriționist și să cereți câteva sfaturi și cu privire la regimul alimentar.

Exercițiile Kegel pot fi de ajutor

De mare folos în cazul VHA pot fi și exercițiile Kegel pentru zona pelvină. Acestea pot fi făcute oriunde: în mașină, în cadrul unei întâlniri sau chiar în timp ce vă uitați la televizor. Trebuie doar să strângeți mușchii și să îi mențineți contractați, pentru a opri curgerea urinei. Apoi vă relaxați și repetați manevra de câte ori puteți. Aceste exerciții sunt foarte utile și pentru femeile care se pregătesc să nască. Însă, dacă nici modificarea dietei și nici exercițiile Kegel nu vă ameliorează simptomele vezicii hiperactive, următorul pas este cel medicamentos. În acest caz, cel mai des prescrise sunt produsele anticolinergice, care acționează asupra receptorilor mușchiului detrusor (al vezicii urinare) pentru a opri contracțiile involuntare. Dacă vă aflați în situația nefericită în care nicio opțiune anterioară nu a avut succes, ca o ultimă soluție ar putea rămâne intervenția chirurgicală.

Beţi două căni cu ceai de creţişoară pe zi

Remediile naturiste vă sunt la îndemână și în această situație. Dacă aveți vezica hiperactivă, puteți consuma zilnic câte două-trei căni cu ceai de coada-calului. Această plantă poate trata atât incontinența urinară, cât și sindromul VHA. Apoi, crețișoara este o altă plantă medicinală utilă pentru pacienții cu această problemă. Dacă optați pentru acest produs, veți bea doar două căni cu ceai pe zi, însă după maximum o lună faceți pauză o săptămână, și apoi reluați cura. O altă variantă ar fi să inversați plantele între ele, căci, în cazul în care le luați timp îndelungat, organismul se obișnuiește cu ele și nu mai au efect maxim.

Multe persoane cu vezica hiperactivă limitează cantitatea de lichide consumate zilnic, însă acest lucru poate avea alte consecințe decât cele așteptate, și anume: urina devine mai concentrată, iar în acest fel irită și mai tare vezica