Main menu

header

20-07-1de Cătălina Tăgârţă

Fiecare divorţ este urmat de partaj. Fie el convenţional sau judiciar, scopul principal este împărţirea între cei doi foşti soţi a bunurilor comune dobândite pe parcursul căsniciei. Partajul se poate face fie concomitent, fie imediat după divorţ. Dacă soţii nu ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea lucrurilor, modul de soluţionare se va decide de instanţa de judecată.

Poate fi cerut oricând
Potrivit prevederilor Noului Cod Civil, partajul poate fi cerut oricând, cu excepţia situaţiei în care acesta a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească. Partajul poate fi suspendat prin convenţie încheiată în formă autentică şi supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege (pentru o perioadă de maximum cinci ani); poate fi suspendat şi prin hotărâre judecătorească (pentru cel mult un an), pentru a nu se aduce prejudicii grave celorlalţi coproprietari. Potrivit avocatului Marius Coltuc, dacă un coproprietar este lipsit de capacitate de exerciţiu ori are capacitate de exerciţiu restrânsă, partajul va putea fi făcut prin bună învoială numai cu autorizarea instanţei de tutelă, precum şi a ocrotitorului legal (după caz).

Se face în natură sau se vinde bunul şi se distribuie banii
Trebuie reţinut faptul că partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolută. „Partajul este inadmisibil în cazul coproprietăţii forţate, cu toate acestea el poate fi cerut în cazul părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părţi încetează să mai fie destinate folosinţei comune. Partajul poate fi realizat: în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar; atribuirea întregului bun în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; precum şi vânzarea bunului şi distribuirea preţului. Vânzarea bunului se face în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, iar distribuirea preţului către coproprietari se va realiza proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei”, ne-a spus avocatul Marius Coltuc.

Cine rămâne cu casa luată pe credit va suporta singur ratele
În situaţia în care soţii au luat împreună un credit, pe numele amândurora, iar unul dintre ei vrea să păstreze imobilul cumpărat, acest lucru va fi hotărât de instanţa de judecată, conform învoielii părţilor ori conform dovezilor depuse la dosar, respectiv cu cât a contribuit fiecare la avans, la ratele aferente creditului şi aşa mai departe. În cazul în care unul dintre soţi va rămâne cu bunul imobil, atunci creditul rămas de achitat va fi trecut pe numele acestuia şi ratele le va suporta exclusiv, iar în funcţie de ce hotărăşte instanţa e posibil să fie nevoie să-l despăgubească pe celălalt soţ. „Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină, pe cheltuiala lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă să atace un partaj efectuat, afară numai dacă acesta s-a făcut în lipsa lor şi fără să se ţină seama de opoziţia pe care au făcut-o, precum şi în cazurile când partajul a fost simulat ori s-a făcut astfel încât creditorii nu au putut să intervină în proces”, a mai spus reprezentantul Casei de Avocatură Coltuc.

Hotărârea judecătorească definitivă se înscrie în cartea funciară
Fiecare soţ are dreptul de proprietate asupra bunurilor partajate de la data stabilită prin actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în situaţia împărţirii voluntare sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. „În cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă (după caz) au fost înscrise în cartea funciară. Actele încheiate de un coproprietar cu privire la bunul comun rămân valabile şi sunt opozabile celui căruia i-a fost atribuit bunul în urma partajului”, a mai spus specialistul.

Acte necesare la dosar

Pentru introducerea acţiunii de partaj e nevoie de următoarele acte: cerere de chemare în judecată, acte doveditoare privind proprietatea bunurilor şi dovada achitării taxei de timbru judiciar, de 3% din valoarea totală a bunurilor şi timbrul judiciar. Asistenţa unui avocat nu este obligatorie în procesul de partaj, dar este recomandabilă. Lipsa informării asupra elementelor importante ale judecării, formularea greşită a acţiunii de partaj, precum şi incorecta prezentare a probelor pot aduce deservicii şi prejudicii grave părţii neasistate de un avocat specializat.

• În cazul chemării în judecată, cererea trebuie să conţină: nume, domiciliu sau reşedinţa părţilor; numele, calitatea şi sediul profesional - în cazul reprezentării prin avocat; obiectul cererii; motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază aceasta şi prezentarea dovezilor pe care se sprijină.