Main menu

header

518 18 1de Raluca Grințescu

Nu sunteți fericiți? Acum există o școală care vă învață. Cum să dobândiți fericirea și cum să mențineți starea de bine ne explică Oana Brătilă (foto), Community Manager la Institutul pentru Fericire.

Psihologia pozitivă, conceptul de bază

- De unde ideea unui Institut pentru Fericire? Şi de ce?

- Institutul pentru Fericire este un proiect al Asociaţiei „Iniţiativa pentru Fericire”, care a fost creată de Mălina Chirea şi de actualul său soţ, Andrei Chirea, dintr-o nevoie personală a Mălinei, care a trecut printr-o experienţă mai neplăcută pe când avea 20 de ani. Pe atunci, ea a apelat la psihoterapie, dar nu a ajutat-o abordarea terapiilor clasice, unde se pune accent mai mult pe problemă, şi a descoperit această psihologie pozitivă, care se ocupă cu studiul fericirii. Este o ramură a psihologiei, se studiază în mari centre universitare din lume și am încercat noi în România s-o aducem la un nivel mai puţin formal, prin workshop-uri de schimbare comportamentală, unde punem accent mai mult pe exerciţii practice, sloganul nostru fiind „Conectează-te. Practică. Fii fericit!”. Ideea acestui institut i-a venit Mălinei după ce a văzut „Happy Movie”, un documentar despre fericire, lansat printr-un eveniment internaţional simultan în 2012. Mălina a ținut să organizeze vizionarea și în România. După o primă difuzare, au fost concepute evenimente și în țară, iar feedback-ul a fost unul neașteptat. Drept urmare, institutul a apărut din nevoia de a avea un spaţiu în care să practicăm fericirea. Şi odată cu acesta, am început să difuzăm şi alte documentare. Practic, acestea au fost primele produse ale institutului.

„Avem nevoie de coeziune socială”

518 18 2- Ce alte activități se mai desfășoară în cadrul Institutului pentru Fericire?

- Toate activităţile noastre au la bază studii realizate pe comportamentele oamenilor fericiţi. După documentare, următoarele evenimente au fost „întâlnirile de comunitate”. Le-am spus aşa pentru că vrem să aducem în România acest termen de comunitate. În fiecare an, ONU (Organizația Națiunilor Unite) realizează studii legate de gradul de fericire al oamenilor şi de coeziunea socială (cât te simţi tu parte dintr-o comunitate în locul în care trăieşti), iar în 2014, ambele cercetări au relevat faptul că România se află pe ultimul loc în Europa. Pe scurt, românii se simt singuri în ţara lor, nu au încredere în ceilalţi oameni, din acest motiv le este greu să se implice în activităţi sociale, pentru că au impresia că nu au pe cine să se bazeze. Se observă însă un trend pozitiv în rândul tinerilor care vor să rămână şi să schimbe ceva aici. Pornind de la aceste studii şi observând nevoia de coeziune socială, am dorit să accentuăm termenul de comunitate şi de conectare cu ceilalţi. Deşi nu suntem mereu conştienţi de asta, avem nevoie să ne conectăm la alţi oameni, face parte din natura umană. Problema este că societatea, în momentul în care tu te naști, îţi adaugă nişte straturi pe tine, care te îndepărtează destul de mult de la natura ta umană de bază, și are tendinţa, din păcate, să facă din tine un om competitiv, individualist, începând din şcoală, unde se acordă calificative şi se creează ideea de competiţie, şi terminând cu educaţia pe care o primești acasă. Noi încercăm să schimbăm puţin această perspectivă, să facem oamenii să înțeleagă că au nevoie să fie conectaţi la ceilalţi pentru a fi fericiţi şi a se simţi bine în spaţiul în care trăiesc. Am desfăşurat activităţi şi în afara institutului, de pildă, în natură. Vara trecută, am avut un proiect în cadrul Street Delivery, în Parcul Grădina Icoanei, prin care am luat perechi de persoane care nu se cunoşteau, le-am așezat pe nişte pufi, le-am dat o găletuşă cu bilete, ca să aibă de la ce subiecte să pornească, și le-am lăsat zece minute. Au fost persoane care au stat şi jumătate de oră, pentru că s-au prins în discuţii. Ulterior, le-am făcut o fotografie împreună, plecând de acolo cu o stare de bine, știind că nu sunt singuri pe lume și că oricând poți întâlni persoane cu pasiuni comune.

„Oamenii învață foarte bine din povești”

518 18 3- Aveți și seri de povești...

- Serile de poveşti, care au loc o dată pe lună, vineri seara, sunt, de fapt, povești terapeutice, susținute în colaborare cu Ina şi cu Vlad, practicieni NLP (programare neurolingvistică). Pe scurt, există un erou care trece prin nişte ipostaze de viaţă şi tu te identifici cu el, iar la final se discută aceste trăiri. Oamenii învaţă foarte bine din poveşti. Şi la ora de religie, în școli, se folosesc pildele, pentru a înțelege mai bine nişte lucruri. Deşi suntem adulţi, învăţăm foarte uşor din jocuri şi din poveşti.

- Interesant este că faceți meditaţie şi yoga ...

- Specialişti în neuroştiinţă au analizat activitatea cerebrală în timpul meditaţiei şi al orelor de yoga (care pun accent pe conştientizarea mişcărilor și pe respiraţie) și au descoperit că în momentul acestora se activează acea parte din creier responsabilă cu emoţiile pozitive. De exemplu, în SUA şi în Anglia, doctorii prescriu meditația, în loc de medicamente, celor care suferă de depresie sau de colon iritabil, care este în legătură directă cu stresul. Orele de yoga au loc două zile pe săptămână (luni şi miercuri) și sunt ținute de instructoarea Minodora Dinu, iar cursurile de meditație sunt cursuri introductive, care se țin lunar, pe parcursul unui weekend, sub tutela lui Octavian Baban.

- Care sunt pașii spre a atinge fericirea?

- Pentru aceasta am dezvoltat cursurile de psihologie pozitivă „Happy U”, care se ţin într-o zi de luni, o dată la două săptămâni, și care au şase module. Primul modul face introducerea în practica fericirii, iar celelalte se concentrează în jurul modelului „perma” dezvoltat de Martin Seligman, părintele fondator al psihologiei pozitive, care te trec prin cinci lucruri esenţiale în atingerea fericirii: emoţiile pozitive, relaţiile pozitive, acțiunile care te motivează, sensul (cum să ai o viaţă cu însemnătate, căci avem nevoie să ne ştim sensul vieţii) şi reuşita, care ţine de o recunoştinţă pe care s-o manifeşti mereu faţă de trecut şi de un entuziasm pentru viitor, de a-ți cunoaște punctele forte şi cum poţi, cu ajutorul lor, să reuşeşti în viaţă.

„Mi-am (re)găsit fericirea prin ceea ce fac, pentru că fac cu plăcere, și mi-o mențin cu activități plăcute: sport, dansuri scoțiene și prin cultivarea actului de recunoștință zilnică. E foarte important să fim recunoscători pentru ce avem noi în viaţă“

Managerul comunitar

- Ce faci tu mai exact ca şi Community Manager?

- Am venit aici în ianuarie 2014. În primele luni am organizat difuzările de documentare și de proaspetele întâlniri de comunitate, apoi atribuțiile mele s-au dezvoltat pe mai multe direcţii, și acum mă ocup, practic, de la organizare de evenimente, parteneriate de tot felul la închiriatul sălii etc. Institutul este un proiect care se autofinanţează, şi atunci, pentru a ne putea desfășura activitatea, avem nevoie de resurse financiare care vin prin donaţiile pe care le percepem în cadrul evenimentelor. La întâlnirile de comunitate, de exemplu, ca să încurajăm oamenii să vină, sugerăm o donaţie, dar oricine e binevenit, chiar dacă nu are bani.

Add comment


Security code
Refresh

camp oct 2

camp 300x2507