de Claudia Mîţoi
De multe ori, durerile coloanei vertebrale sunt asociate de pacienţii care nu au încă un diagnostic de la un specialist cu sciatica, discopatia sau cu un efort prelungit şi intens. Totuşi, atunci când durerile de spate parcă taie respiraţia, bolnavii se văd nevoiţi să apeleze la un medic. În cazul în care specialiştii în medicina alopată nu găsesc o soluţie pentru astfel de probleme, se poate apela la un osteopat. Acesta „studiază” corpul şi mişcarea oaselor şi, după câteva şedinţe, durerea va dispărea. Doctorul Anatolii Cocoş, medic primar în specialitatea ortopedie-traumatologie la Spitalul Militar Central din Bucureşti, vă oferă mai multe detalii despre această tehnică miraculoasă.
Mâinile, principalul instrument
- Ce este osteopatia?
- Osteopatia este o medicină holistică, ce abordează corpul omenesc la nivel global, nu priveşte lucrurile precum medicina alopată, pe specialităţi. Mâna doctorului este principalul instrument de diagnostic. Medicul simte mişcările ţesuturilor, ale fluidelor şi, dacă există o lipsă de mobilitate a ţesutului sau a vreunui organ, osteopatul va şti că trebuie început tratamentul din acel punct, pentru a ajunge apoi, uşor-uşor, la îndepărtarea tuturor celorlalte probleme.
- Aveţi nevoie de analize făcute în prealabil pentru a pune un diagnostic?
- Faptul că sunt medic alopat de medicină generală mă ajută să pun mai repede un diagnostic însă, într-adevăr, uneori sunt pus în situaţia în care am nevoie de o radiografie, un RMN sau de nişte analize care să-mi completeze, într-un fel, „tabloul”. Pe lângă diagnosticul osteopatic manual folosesc un diagnostic extrem de valoros cum ar fi fizionomistica. Aceasta se bazează pe depistarea semnelor clinice de pe suprafaţa corpului şi, în primul rând, pe faţă. Când pacientul a intrat în cabinet, de cele mai multe ori, reuşesc să am un diagnostic dintr-o privire. În diferite zone ale feţei pot fi identificate diverse erupţii, pigmentaţii, pete, acnee şi alte semne care vorbesc despre o anumită patologie. Un organ intern are o „linie de comunicare” permanentă cu învelişul tegumentar, cu un loc reprezentativ. Fiecare organ are mai multe zone reprezentative şi, prin această linie de comunicare, organul trimite un mesaj în aceste zone, sub formă de semne clinice. De exemplu, dacă pacientul suferă de hepatită, de mai mulţi ani se pot observa între sprâncene una-trei plici cutanate verticale, iar unghia degetului mare de la piciorul drept poate fi cu pete, deformată ori să aibă o onicomicoză (ciupercă). După strângerea anamnezei şi examinarea vizuală a corpului se trece la examenul osteopatic cu mâna.
- Câte ramuri are osteopatia?
- Osteopatia are trei ramuri: craniosacrală, structurală şi viscerală. În cadrul celei craniosacrale se cuprinde „craniul” cu ambele palme şi se ascultă mişcările oaselor, ritmul craniosacral. Oasele craniene, legate de sacru cu membrane durale ca o curea de transmisie, pun în mişcare lichidul cefalorahidian. Din mişcările oaselor craniene, a sacrului, a lichidului cefalorahidian şi a membranelor durale care îmbracă creierul se formează ritmul craniosacral. Osteopatul îl va evalua şi, în funcţie de caracterul acestuia, va decide oportunitatea tehnicilor craniene. Această ramură structurală poate rezolva disfuncţiile sau blocajele coloanei vertebrale, problemele de bazin şi de torace, la fel şi articulaţiile mari ale membrelor inferioare şi ale celor superioare. Aşadar, osteopatia tratează cu succes afecţiunile spatelui. Ramura viscerală presupune un tratament manual al organelor interne, care ajută la refacerea biomecanicii organelor interne şi, în final, la restabilirea circulaţiei sângelui şi a ţesuturilor afectate. În afară de aceste tehnici mai sunt şi cele miotensive şi faciale, eficiente pe părţile moi.
„Medicul foloseşte tehnici blânde”
- Există afecţiuni în care osteopatia este contraindicată?
- Da. Cancerul, bolile infecţioase acute, hemoragiile, ulcerul perforat, dar şi alte stări patologice.
- Pot apărea dureri sau reacţii în timpul procedeului sau după aceea?
- Prima şedinţă poate să fie ca o „revoluţie”. Practic, e indus un haos în organism. De aceea nu e bine să se facă multe tehnici în prima şedinţă. La început se bulversează întregul organism, apoi acesta e lăsat să se aşeze aşa cum ştie el. Este un fel de resetare a corpului. În timpul şedinţelor însă, nu se resimt dureri, pentru că medicul osteopat foloseşte tehnici blânde.
- De câte şedinţe este nevoie pentru a trata o afecţiune?
- Abordarea este diferită, de la caz la caz. Tratamentul durează, în medie, între cinci şi şapte şedinţe, cu un interval de şapte-zece zile, după care, o dată pe lună, se mai face de câteva ori, în funcţie de gravitatea problemelor diagnosticate. Pacienţii nu au voie să mănânce cu două-trei ore înainte de a se prezenta la şedinţă. Mai multe detalii puteţi afla de pe site-ul www.osteopatie.ro.
- În ce afecţiuni este indicată osteopatia?
- În primul rând, e vorba despre foarte multe probleme de care suferă copiii. Eu mă ocup de persoanele de la 6-7 ani în sus. Cei mai mulţi pacienţi au apelat la mine pentru probleme la coloana vertebrală şi dureri articulare. Orice osteopat cunoaşte că aproximativ 80%-90% dintre durerile de coloană sunt secundare inflamaţiilor din organele interne. Durerea de coloană este o consecinţă şi, tocmai din această cauză, trebuie să tratez manual organele interne, iar pacientul se vindecă. De cele mai multe ori, pacienţii rămân nedumeriţi şi nu înţeleg de ce trebuie să le tratez organele ca să cedeze durerea provocată de hernia sau de protruzia ori proeminenţa discală. Explicaţia mea este că organele interne inflamate induc o tensiune musculară a spatelui până la contracturi, iar cu cât inflamaţia e mai mare, cu atât cele două vertebre vecine strâng mai tare discul. Pacientul cu disc herniat, cu o compresiune pe nerv şi, în plus, cu deficit motor, trebuie tratat neurochirurgical. Experienţa personală m-a convins că numai un procent foarte mic dintre herniile de disc trebuie să fie operat. Cu rezultate bune sunt trataţi şi pacienţii cu probleme digestive, urologice şi ginecologice.
„Lipsa de interes faţă de medicina netradiţională duce la înţelegerea eronată a termenului de osteopatie. Medicii alopaţi fac o confuzie când aducem în discuţie acest termen şi afirmă că este o boală a osului. Osteopatia este un curent medical bazat pe tratamentul exclusiv manual”