Calitatea fânului rezidă din plantele ce cresc în zona în care se găseşte, de aceea cel mai bun este fânul din regiunile montane, nepoluate, unde se întâlnesc foarte multe plante medicinale, cu proprietăţi terapeutice extraordinare. Este cunoscut faptul că eficienţa florilor de fân în tratamentul multor boli este dată doar de varietatea plantelor prezente în zona montană, fiecare din ele având proprietăţi terapeutice diferite, de unde rezultă un efect vindecător cumulat. Pentru tratamentele naturale, cel mai bun este fânul de la a doua coasă, numit „otavă”.
Glanda tiroidă, situată în regiunea gâtului, este formată din doi lobi uniţi printr-un istm. Ea secretă doi hormoni: tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3), într-o proporţie mai mică. Atât tiroxina, cât şi triiodotironina circulă legate de proteine serice, fracţiile libere răspunzătoare de efectele biologice fiind de numai 0,04% din totalul T4 şi 0,4% pentru T3. Hormonii tiroidieni exercită efecte metabolice în diferite ţesuturi ale organismului, prin creşterea consumului de oxigen şi a producţiei de căldură, ca rol principal, dar au şi efecte specifice pe diferite organe, cum ar fi creşterea frecvenţei şi debitului cardiac, mărirea activităţii digestive, efecte scheletice care contribuie la creşterea şi la modelarea oaselor, controlul centrului respirator, efecte pe musculatură sau pe sistemul nervos. Toate aceste efecte sunt exacerbate în hipertiroidism şi diminuate în hipotiroidism, fiind direct răspunzătoare de tabloul clinic specific.
Dediţelul este o plantă ierboasă, perenă, ce preferă zonele deschise, cu sol nisipos şi calcaros, făcându-se remarcat prin florile sale, în formă de clopot, de culoare mov, cu nuanţă sobră purpurie şi cu un contur auriu discret. Florile se deschid în luna aprilie, iar vorbe din bătrâni spun că în perioada înfloririi, până şi simplul miros al florilor şi frunzelor rupte sau strivite provoacă dureri de cap sau iritaţii oculare. Legenda spune că zeiţa Venus a plâns atunci când a văzut dediţelul. Legat de acest fapt, fitoterapeuţii sunt de părere că dediţelul este folosit în afecţiunile cronice ale ochilor (cum ar fi petele pe cornee). Studiile au demonstrat că unele boli oftalmologice au fost vindecate în câteva luni prin administrarea extrasului de plantă.
Bogat în proteine de calitate şi cu un conţinut caloric scăzut, oul aduce alimentaţiei zilnice vitaminele A, D şi E, carotină şi vitaminele din grupa B, fosfor, dar şi lecitină. Banalul ou ajută la buna funcţionare a sistemului nervos, luptă împotriva îmbătrânirii celulare, îmbunătăţeşte calitatea epidermei şi este ideal în bătălia cu decalcifierea oaselor. Nu în ultimul rând, ajută la buna funcţionare a celulelor, ne protejează vederea şi ne asigură o bună creştere a podoabei capilare. Chiar dacă este un produs foarte hrănitor, oul nu îngraşă, multe diete bazându-se de mult timp pe consumul exclusiv de ouă. Persoanele suferinde de laringită vor uita de boală dacă vor utiliza, la nevoie, următoarea reţetă. Se pune la fiert un ou, iar în momentul în care apa clocoteşte se scoate oul cu o lingură, se face o gaură foarte mică în coajă şi se consumă conţinutul. Terapia se aplică o perioadă de trei-patru luni, având efect îndeosebi şi asupra răguşelii şi inflamaţiilor faringo-laringiene. Gălbenuşul de ou amestecat cu lapte cald are rolul de a vindeca tusea convulsivă la copii.
Hasmaţuchi, întâlnit şi sub denumirile de asmăţui, asmaţuchi, pătrunjel franţuzesc sau pătrunjel creţ, este o plantă cu frunze deosebit de aromate, folosite drept condiment în mâncăruri sau în salate. Cu toate că oferă o aromă extraordinară mâncărurilor, hasmaţuchi are un puternic efect diuretic, este stimulant pentru ficat şi aparatul digestiv, purifică sângele (mai ales dacă este consumat crud), iar dacă este folosit zilnic în mâncăruri, elimină toxinele din organism. Ceaiul de hasmaţuchi curăţă tenul de sebum şi de puncte negre, are grijă să vă dispară anumite eczeme de pe trup şi vă… întinereşte! 
Sunt foarte puţine persoanele care se pot lăuda că nu au carii dentare. Micile cavităţi formate în smalţul dintelui, netratate, pot cauza dureri îngrozitoare. Cariile apar de cele mai multe ori din cauza unei alimentaţii bogate în zahăr sau din cauza consumului de alimente moi. De asemenea, în afara igienei precare ce încurajează dezvoltarea bacteriilor, alţi factori care cauzează cariile sunt: dieta săracă în minerale, starea precară de sănătate, stresul.
Podoaba capilară este pentru fiecare dintre noi o sursă permanentă de stres. Persoanele de sex feminin acordă o importanţă sporită aranjării părului, iar reprezentanţii sexului tare ar face orice pentru a scăpa de chelie. Pentru ca părul să nu mai constituie o problemă, folosiţi reţetele naturiste oferite de noi. Motivele pot fi multiple, de la tulburări de nutriţie, hormonale, stres până la mătreaţă sau micoze. Una dintre cele mai bune reţete contra calviţiei şi a regenerării firelor de păr slăbite este cea cu ouă de prepeliţă: se iau zece gălbenuşuri de ou de prepeliţă şi se amestecă până la omogenizare cu două fiole cu lăptişor de matcă, o linguriţă cu miere de albine şi un vârf de cuţit de drojdie. Se lasă 24 de ore la dospit într-o încăpere bine încălzită. Se spală părul în fiecare seară, iar după uscare se fac cărări cu pieptenele, din cinci în cinci milimetri. Peste noapte, capul se acoperă cu un prosop curat. Dimineaţa se spală, de preferinţă cu ceai de muşeţel. Soluţia rămasă se păstrează la rece până la consumare.
Planta astragalus este utilizată de mii de ani în medicina chineză, datorită calităţilor extraordinare pe care le are: antioxidanţii specifici protejează celulele împotriva degradării de către radicalii liberi şi are o acţiune deosebită în protejarea şi întărirea sistemului imunitar. Aşadar, astragalusul vă păzeşte organismul de gripă, infecţii ale tractului respirator, hipertensiune arterială, inflamaţii, diabet, boli hepatice (inclusiv hepatita C) şi chiar cancer. Activităţile sale antivirale, antibacteriene, antiinflamatoare şi diuretice vă vor proteja astfel încât veţi avea cu adevărat o sănătate de fier! 
Omagul este una dintre cele mai toxice plante de la noi din ţară. Consumul a unul sau două grame de tuberculi uscaţi poate fi mortal pentru om! Intoxicaţia se manifestă cu senzaţie de arsură şi înţepături în gât, în degetele de la mâini şi picioare, hipotermie gravă, ameţeli, vomă, diaree, respiraţie rară şi neregulată, scăderea tensiunii arteriale, dureri de cap, gât şi spate. Din cauza acestor afecţiuni, moartea poate surveni în 20 de minute, prin colaps. Din fericire, intoxicaţiile cu omag la om sunt foarte rare, animalele fiind ţinta cea mai des întâlnită.