...Doar câteva fapte petrecute în ultimele luni, care vorbesc mai bine decât o mie de cuvinte despre tratamentul dramaturgilor români contemporani în propria țară...

...Prima parte a lunii martie. Două Spectacole-lectură excelente. Primul, „Cronica șobolanului”, de Ion Chelaru, remarcabil actor și dramaturg, care a organizat aplaudatul eveniment în Sala Studio a Teatrului de Comedie, cu un minunat evantai de

17 actori cunoscuți. Niciun regizor profesionist sau director de teatru printre cei prezenți!... Peste o săptămână, Clubul Dramaturgilor din Capitală a ținut, la ICR, alt Spec- tacol-lectură valoros, „Misterul Caracatiței”, text de Lucia Verona, profund traducător din Shakespeare și dramaturg jucat cu succes. „Logic” (nu?!), niciun regizor sau director de teatru în sală! Dacă nici la un spectacol-lectură nu vin, cum să le mai ceri opinia despre ultimul volum de teatru, recent apărut, „Mireasa vagaboandă”, a eminentului dramaturg și romancier Dumitru Radu Popescu, carte cu două piese încântătoare (cea care dă titlul volumului) și „Cortina”, în 14 tablouri, practic tot atâtea piese scurte scrise din vârful peniței gata să fie montate?!

...În final de februarie, două teatre s-au arătat interesate de două recente texte de-ale mele, sugerându-mi să mă gândesc la un regizor care cred că ar fi nimerit pentru ele. Onorat, chiar favorizat de citirea pieselor, le-am dat la doi regizori, cunoscuți de ceva vreme, pe care îi credeam profesioniști, rugându-i să-mi comunice, în 10-12 zile, dacă le face cu ochiul vreo piesă și au timp de lucru, la teatrele care așteptau să pornească repetițiile. Niciunul n-a dat un semn, bun, rău, până astăzi!... Așa am înțeles că mulți regizori autohtoni nu sunt doar străini de piesele românești, ba, mai trist, îi tratează pe dramaturgii noștri cu o lamentabilă lipsă de respect! Nu mă mai miră, din moment ce valorosul dramaturg clujean Viorel Cacoveanu, interzis la greu înainte de ’90, n-a primit măcar un telefon (minimum gest de civilizație!) de la cele 30 de teatre unde a trimis unul dintre volumele sale!?!

...Final de martie. Pe rețelele de socializare circulă o notă, însoțită de fotografii, care pare decupată din Teatrul absurdului! La Ambasada României din Cuba, pentru întâia oară în cei 57 de ani de relații diplomatice româno-cubaneze, s-a petrecut un eveniment teatral românesc! Minunat! Numai că regizorul-actor (sau actorul-regizor) S. Misirianțu a prezentat, împreună cu un cunoscut actor din telenovele o piesă... BULGARĂ!?! Ați citit bine! Că amicul regizor-actor nu se prea omoară după dramaturgii români e treaba sa. Mă mâhnește, însă, că mai marele Ambasadei României din Cuba, trimis acolo să promoveze tot ce e frumos în țara noastră, i-a aruncat peste bord pe Caragiale, Eugen Ionesco, H. Lovinescu, D.R. Popescu, Sorescu, Mazilu, Băieșu, Naghiu, Solomon, Vișniec și atâția alții și a promovat o piesă bulgară!?! Credeți că își va prezenta scuzele în fața dramaturgilor români doamna ambasadoare sau Ministerul de Externe?! Dubito ergo sum...