...Jocul dragostei (de teatru!) și al întâmplării a făcut, săptămâna trecută (15-21 mai), să urmăresc ultimele premiere lansate de doi regizori de elită, creatori de teatru adevărat, care, prin ani, m-au fascinat, ocupând un loc distins în conștiința mea.
...15 mai 2017. În fosta Cetate de scaun Suceava, la Teatrul Municipal „Matei Vișniec”, Alexander Hausvater a prezentat publicului ultima sa frumoasă „nebunie”, premiera piesei „Fernando Krapp mi-a trimis o scrisoare”, de germanii Tankred Dorst și Ursula Ehler, după o nuvelă a excelentului filosof spaniol Miguel de Unamuno. O poveste de dragoste care i-a permis lui Alexander Hausvater să apară încă o dată ca un rege al metaforei scenice, în stilul său inconfundabil, în care textul e prins în armonia mișcării, muzicii, culorii și erotismului fin, dând scenei dimensiuni magice, ce fascinează. Pentru creatorul său, premiera rară de la Suceava „este un carnaval al simțurilor, o călătorie în misticismul și senzualitatea unei tinere care preferă să trăiască viața visată mai curând decât cea reală”. Demers „cum laude”, în decorul și costumele Mariei Miu, coregrafia Victoriei Bucun și muzica lui Mircea Kiraly, toate de excepție! Cu o trupă tânără, pe care a pregătit-o să zboare (lăudându-i, acum, pe Delu Lucaci - Iulia și Cătălin Mândru - „Contele”)...
...Joi, 18 mai 2017. În București, la „Unteatru” (micul, dar superbul bastion al Thaliei ctitorit de valoroșii Andreea și Andrei Grosu), un titan al scenei și filmului din România, Alexa Visarion, revine în capitală pe una dintre scenele pe care le-a înnobilat, decenii bune, cu personalitatea sa legendară! Apariție după 13 ani, de la „Steaua fără nume”, a lui Mihail Sebastian, montată, în ’94, la Naționalul bucureștean, ovaționată și încărcată de premii. Și nu a revenit oricum, ci cu una dintre ultimele piese „marca” O’Neill, nu prea cunoscută, însă în care a jucat, la New York, Al Pacino: „Hughie sau Povestea unei amintiri”. Spectacol în care marele regizor Alexa Visarion a creat minunat atmosfera americană, însușită din perioada când a montat și a predat cursuri de teatru și film în SUA. Acea atmosferă proprie unui geniu al dramaturgiei universale, americanul Eugene O’Neill (1888-1963), câștigătorul, în 1936, al Premiului Nobel pentru Literatură, motivația juriului fiind: „Pentru puterea onestității și emoțiile profunde ale operelor sale dramatice, care întruchipează o concepție originală a tragediei”. Alexa Visarion s-a subjugat cu pasiune universului lui O’Neill, oferind încă o interpretare a „tragediei idealului neîmplinit”, prin jocul lui Richard Bovnoczki, secondat notabil de Andrei Seușan. Un remarcabil spectacol în pur stil american al regizorului care ne-a fermecat, prin decenii, prin montări de referință gen „Năpasta”, „Scrisoarea pierdută”, „Noaptea furtunoasă”, ale lui Caragiale, „Richard al III-lea” (Shakespeare), „Barbarii” lui Gorki, „Woyzeck”, de Buchner, „Meșterul Manole”, de Blaga și atâtea splendori semnate Cehov, D.R. Popescu etc. Frumoasă săptămână am avut!
