…Pentru mulţi spectatori, supremaţia din ultimii ani a Provinciei în lumea noastră teatrală ţine, oarecum, de miracol. Adevărul este că triumfurile în lanţ în afara Bucureştiului teatral nu reprezintă decât o davadă în plus că, în orice domeniu, oriunde ar fi, Omul sfinţeşte locul, mai ales când este vorba despre creaţie. De altfel, mutarea centrului de interes în spectacologia românească dincolo de Capitală şi de marile oraşe nu reprezintă deloc „premiera absolută” a ultimilor ani. În ultimele şase decenii, spre exemplu, teatrul românesc şi-a mutat permanent capitala în mai multe zone, unde s-au născut veritabile „fenomene”. În 1956, la Craiova, a explodat o „generaţie de excepţie”, cu proaspeţii absolvenţi Silvia Popovici, Sanda Toma, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Victor Rebengiuc. Peste numai un an, „fenomenul” din Bănie s-a repetat, miraculos pentru mulţi, în umbra Ceahlăului, la Piatra-Neamţ, unde-şi începeau cariera profesionistă alţi viitori „monştri sacri” ai scenei noastre, şi-i amintesc doar pe Leopoldina Bălănuţă, Florin Piersic, George Motoi, Zoe Muscan, Cosma Braşoveanu. Timp de doi ani (’81-’83), „miracolul” s-a născut, absolut uluitor, la… Petroşani, unde un grup de „frumoşi nebuni ai teatrului” (regizorul Florin Fătulescu, actorii Şerban Ionescu, regretatul Virgil Flonta, Mirela Cioabă) a triumfat la marile festivaluri. Lauri şi la Naţionalul din Târgu-Mureş, în timpul directoratului eminentului actor şi regizor Constantin Codrescu, şi în alte puncte cardinale, unde teatrul a însemnat mereu o religie.

…În ultimele două decenii, în concurenţa nobilă cu Bucureştiul a reapărut, mai întâi, Craiova. Sub manageriatul remarcabilului Emil Boroghină, „Naţionalul” din Bănie nu numai că a susţinut cam 80 de turnee pe toate meridianele, impresionând juriile multor Gale de tradiţie, cu „Ubu Rex cu scene din Macbeth”, „Titus Andronicus” (cu regretatul Şerban Iordache în rolul principal), „Danaidele”, dar a devenit, cu Festivalul său, şi un punct de referinţă pe „harta mondială Shakespeare”! Efervescenţă artistică şi la Teatrul Maghiar din Cluj, Sf. Gheorghe, Timişoara, Brăila, Ploieşti (sub directoratul ferventului Lucian Sabados), ca ultimul triumf internaţional (Edinburgh 2009) să-l realizeze Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, aflat de câţiva ani sub bagheta magică a lui Constantin Chiriac.

…Exemple ce dovedesc că Provincia nu s-a abătut de la regulă doar în ultimii ani. Şi, mai ales, că dincolo de Capitală s-au realizat spectacole de referinţă, nu pentru că viaţa actorilor ar fi mai liniştită, fără „aere”, iar energiile n-ar fi absorbite de telenovele şi de spoturi publicitare. Triumful Provinciei în teatrul românesc se datorează „celui care sfinţeşte scena cu talent şi pasiune”: Actor, Regizor, Director de teatru. Ei sunt creatorii de miracole (multe ne vor încânta în noua stagiune ce a început), care au mutat Capitala în Provincie sau, în antiteză, au făcut din multe producţii ale Bucureştiului spectacole provinciale!