...La „Metropolis”, printre „loviturile” stagiunii în curs, şi „Tarelkin”. Piesa rusului Suhovo-Kobîlin, scrisă în secolul al XIX-lea, cu titlul „Moartea lui Tarelkin”, şi interzisă vreo trei decenii în Rusia ţaristă. Satiră virulentă, pe cât de plină de haz, pe atât de tristă, râzând-plângând de textul acesta ce parcă a fost scris astăzi! Căci „Lumea asta strâmbă”, cum sună o replică din final, care a fost, acum mai bine de un secol, în Rusia, există astăzi (şi) în România aşa-zis democrată! Toate personajele, de la generalul Varravin la slujbaşul Tarelkin, de la beţivul şef de Poliţie Oh la subalternul Raspuliev, developează în toate detaliile corupţia, decăderea morală, nedreptatea strigătoare ca un „modus vivendi” al vremurilor, sub acea meditaţie cutremurătoare: „Ce e o comunitate, un minister, un partid, altceva decât o chetă?”...

...Trama piesei este „la zi”. Un general de ieri, Varravin (azi, sub alt nume, alt grad, altă funcţie!), ia mită cu valiza (azi cu vagoanele!), prin intermediul subalternului Tarelkin, şi el şpăgar. Când se trezeşte concediat, dalmaţianul Tarelkin jură răzbunare. Îşi înscenează moartea, este îngropat pentru autorităţi, se deghizează în Kobilov (numele unui vecin decedat), dar nu mai apucă să facă publice dosarele corupţiei generalului. Este prins, anchetat, trimis în temniţă, iar în final, deşi eliberat, se trezeşte un nimeni, fără identitate.

...Pornind de la acest text savuros, însă dureros de actual, excelentul regizor Gelu Colceag reuşeşte un spectacol mare. Infinit mai mult decât o comedie în două părţi, cu un prolog şi inserturi din „Procesul” lui Kafka (un „Procesul” există şi în trilogia lui Suhovo-Kobîlin, cunoscut la noi mai ales prin „Nunta lui Krecinsky”, dar şi prin „A murit Tarelkin?”, montat cu real succes de marele regizor Gyorgy Harag acum peste trei decenii, la Naţionalul din Tg. Mureş, cu Gingulescu şi Cornel Popescu). Mai mult decât un minunat spectacol, de public şi de critică, cu recitaluri extraordinare, în decorul expresiv al Iulianei Gherghescu. Este o extraordinară farsă socială actuală, un protest al Artistului faţă de degradarea mecanismelor unei societăţi ce nu mai recunoaşte virtutea şi onoarea.

...Există în acest spectacol, remarcabil în întregul său, şi un uluitor „careu de aşi”: George Ivaşcu (Tarelkin), Doru Ana (Varravin), Dan Aştilean (Oh), Radu Gabriel (Rasplinev). Cu toţii joacă încântător, într-o diversitate uimitoare a mijloacelor de expresie, de la hazul nebun la tirania înspăimântătoare, de la forţă scenică la rafinament. Cu toţii debordanţi, profunzi, groteşti, vicleni, supuşi şi zbiri în mocirla generală, creionând impecabil lichelismul general în care, pentru fiecare, „mâncarea e mai bună decât onoarea”! Cine spunea că a murit Tarelkin?!