…Rar am întâlnit o simbioză atât de fericită (text-actori-regie-scenografie), cum s-a întâmplat la ultima premieră a Teatrului de Comedie! Textul, un roman, „Fraţi de sânge”, scris, în 1996, de norvegianul Ingvar Ambjornsen, dramatizat, jucat cu mare succes la Oslo, cu titlul „Elling”. După care a fost ecranizat, ajungând să fie nominalizat la Oscar în 2002 şi să câştige 13 premii internaţionale. Povestea este tulburătoare. Doi tineri, Elling şi Bjarne, se trezesc, după trei ani de ospiciu, trimişi singuri în lume, să se integreze în Cetate, să-şi refacă viaţa în locuinţa oferită de programul social. Două firi deosebite, rănite de familii, ambii speriaţi de independenţa lor, de telefon, de cumpărături, de oameni, admirabili în naivitatea şi în visul lor. Unul vrea să ajungă poet recunoscut, altul, obsedat de „gagici”, să-şi găsească o iubire adevărată. Elling îşi va vedea o strofă publicată într-un ziar, Bjarne se va îndrăgosti de vecina gravidă. O poveste emoţionantă, urmărită între râs şi fiori de tristeţe, o piesă despre tragicomedia umană.

…Un spectacol uluitor. La care se râde în cascadă şi se simte lacrima colindând sufletul. Meritul este al tuturor celor care au zămislit acest spectacol minunat. Al maturului regizor Vlad Massaci, fin psiholog, farmacist al dozelor de râs şi de amar, nealunecând o fracţiune de timp în melodrama atât de aproape. Vlad Massaci, redutabilul director de scenă care reuşeşte, cu formidabilul „Elling”, o încântătoare „Trilogie Nordică”, după o altă piesă norvegiană („Frumos”, de Jon Fosse, la „Toma Caragiu” din Ploieşti) şi „Aniversarea” danezilor Vinterberg-Rukov, la „Nottara”.

…Un adevărat recital de gală au oferit cei doi interpreţi ai rolurilor principale. Marius Florea Vizante (Elling) şi Sandu Pop (Bjarne) sunt absolut fabuloşi! Un cuplu admirabil jucat cu naturaleţe, sinceritate şi inteligenţă, însă fiecare cu particularităţile sale în drumul spre lume. Fiecare stârnind râsul, dar şi zdruncinând sufletul spectatorului, niciunul netrădând complexitatea şi profunzimea rolului, de dragul comicului ce pândeşte la fiecare gest. De multe ori, Marius Florea Vizante a amintit de Dustin Hoffman, din „Rain Man”, iar Sandu Pop m-a obligat să-i întreb, în gând, pe mulţi regizori cum de nu l-au văzut până acum, pentru un „rol mare”, pe acest actor încântător. După un asemenea spectacol, cred că aceşti fermecători actori, dacă nu vor obţine un Oscar, atunci, cel puţin un UNITER!... Remarcabili în celelalte două roluri „secundare”, Şerban Georgevici şi Mihaela Măcelaru. Ctitor al succesului şi Andu Dumitrescu, autorul unei scenografii de excepţie, cu scena ce se roteşte, arătând culoarul spre vecini, şi proiecţiile cinematografice aducând forfota societăţii de care se temeau cei doi, adevărata Viaţă, pe care o descoperă...