Autismul este o boală caracterizată printr-o dezvoltare redusă a creierului, a abilităţilor mentale, emoţionale şi a modalităţilor de comunicare ale unei persoane. Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale din timpul sarcinii sau al naşterii, cum ar fi: femeia însărcinată care s-a îmbolnăvit de rubeolă (pojar) sau de rujeolă, fenilcetonuria netratată (o incapacitate a corpului de a controla anumite substanţe chimice numite fenilcetone), lipsa oxigenului în timpul naşterii, encefalita sau alte infecţii grave ce afectează creierul la sugar.
Manifestarea bolii poate fi diferită de la un copil la altul, având simptome uşoare sau forme mai grave ce pot afecta vizibil viaţa micuţului.
Simptomele pot fi ameliorate
Printre simptomele acestei boli tot mai des răspândite se numără dificultatea de comunicare (limbajul vorbit se dezvoltă de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzător), solitudinea (copilul nu e prea interesat în a avea relaţii cu alţii). Un bolnav de autism petrece mult timp singur şi nu depune prea mult efort pentru a-şi face prieteni. De asemenea, simţurile îi sunt diminuate sau prea dezvoltate (unii bolnavi abia dacă răspund la impulsurile celor cinci simţuri). De exemplu, un copil autist poate să nu plângă dacă se loveşte.
Persoanele autiste au deseori reacţii exagerate, arătând interes sporit şi constant pentru un anume obiect. Mai mult, în formele mai grave, pot fi agresive cu ele însele sau cu alţii. Simptomele autismului pot dura pe tot parcursul vieţii, dar pot fi ameliorate prin intervenţii corespunzătoare şi printr-un tratament adecvat. În numărul viitor al revistei noastre vă vom prezenta câteva terapii şi programe de integrare în societate a copiilor autişti. (va urma)
Veronica Zărescu
