de Roxana Istudor şi Adrian Barna
A fi îndrăgostit generează eliberarea așa-numitului „hormon al iubirii” - oxitocina. Un nou studiu a descoperit că această stare antrenează modificări la nivelul întregului creier, care pune persoana iubită în centrul vieții.
Sistem de activare comportamentală
Cercetătorii de la Universitatea Națională Australiană, Universitatea din Canberra și Universitatea din Australia de Sud au măsurat modul în care o parte a creierului este responsabilă pentru efectul de așezare a persoanei iubite pe un piedestal. Studiul publicat în revista Behavioral Science a investigat legătura dintre „sistemul de activare comportamentală” al creierului uman și dragostea romantică. „Știm foarte puține despre evoluția iubirii romantice. De aceea, fiecare descoperire care ne vorbește despre evoluția acesteia este o piesă importantă a puzzle-ului”, afirmă specialistul Adam Bode, care a condus cercetarea.
Combinație între oxitocină și dopamină
Se estimează că iubirea romantică a apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ cinci milioane de ani. Grecii antici au recunoscut-o ca pe o experiență uimitoare, iar cea mai veche poezie de dragoste a fost datată în jurul anului 2000 î.Hr. Potrivit cercetătorilor australieni, modul în care cei dragi capătă o importanță deosebită este legat de combinația dintre oxitocină și dopamină, o altă substanță chimică pe care creierul uman o eliberează în timpul iubirii romantice.