de Mariana Borloveanu
Înmiresmata componentă a familiei mentei, salvia, este o plantă medicinală preţioasă. Pentru că este binecuvântată, atotbinefăcătoare şi atottămăduitoare, ea prelungeşte viaţa şi păstrează mult timp tinereţea, frumuseţea şi prospeţimea trupului şi a minţii. Însuşi numele său oglindeşte marea apreciere de care s-a bucurat această miraculoasă plantă de leac din partea oamenilor de pretutindeni. Denumirea „salvie” derivă din latinescul „salvare”, iar în Antichitate i se spunea Salvia salvatrix, ceea ce înseamnă „salvia salvatoare”. Ea provine din partea de sud a Europei şi s-a răspândit în America şi Africa de Nord, iar în prezent cuprinde câteva sute de specii.
Tinctura vă protejează de Alzheimer
Salvia cea frumos mirositoare are un puternic efect de întinerire, acţionând asupra receptorilor unor hormoni importanţi în menţinerea tinereţii organismului. Astfel, ea menţine facultăţile intelectuale şi emoţionale nealterate, până la cele mai înaintate vârste. De asemenea, ajută la păstrarea tinereţii celulelor din care este formată scoarţa cerebrală (prin efectul antioxidant). În acest scop se iau 50 de picături de tinctură de trei-patru ori pe zi. Efecte miraculoase se obţin dacă această tinctură se ia diluată în ceai rece de roiniţă.
Fiind catalogată ca plantă a vârstei a treia, salvia este cel mai mare inamic al bolii Alzheimer, rivalizând cu cele mai noi tratamente utilizate în terapia contra acestei afecţiuni. Acest lucru se întâmplă deoarece planta inhibă formarea unor enzime ce blochează procese extrem de importante la nivelul creierului: memorarea, asocierea şi sinteza. Astfel, administrarea tincturii de salvie (patru linguriţe pe zi) are efecte benefice pentru prevenirea senilităţii şi a celor mai complexe procese de degradare ce apar la nivelul sistemului nervos central o dată cu înaintarea în vârstă. Pentru ca efectele salviei să fie uşor observabile este necesar un tratament de două-trei luni, urmat de trei ori în decursul unui an.
Utilă diabeticilor
Salvia susţine atât procesele purificatoare şi de eliminare a compuşilor nocivi, cât şi o stare de control şi de coordonare efectivă a tonusului psihic. Se utilizează în special în cazurile de cancer, la persoane cu o mare încărcare toxică a organismului. Ca adjuvant, alături de plantele specifice fiecărei afecţiuni în parte, salvia are efecte foarte bune în următoarele boli şi simptome: ameţeli, tremurături, paralizii, hipotensiune arterială, circulaţie deficitară a sângelui şi varice. De asemenea, calmează durerile abdominale şi favorizează evacuarea gazelor intestinale, stimulează secreţia vezicii biliare şi previne sau înlătură infecţiile microbiene. Fiind hipoglicemiantă, salvia sporeşte receptivitatea organismului la insulină (până la trei ori), în diabetul zaharat. Se administrează câte o cană cu decoct de salvie pe zi.
Vinul, leac pentru surmenaj
Într-un litru de vin natural (obligatoriu alb) se pun 20 de linguri cu pulbere de salvie şi se lasă la macerat timp de trei săptămâni, după care se strecoară. Se iau câte trei linguri cu acest vin, înainte sau după masa de prânz. Administrat înainte de masă, preparatul stimulează apetitul şi înviorează, iar dacă e luat după masă, este un extraordinar remediu contra surmenajului şi asteniei, contra astmului şi a distoniei neurovegetative. În plus, vinul cald de salvie este un foarte bun profilactic pentru răceală şi gripă, întărind imunitatea.
O plantă sacră
Orientalii o apreciau atât de mult, încât adesea schimbau patru măsuri din ceaiul lor tradiţional pentru o singură măsură de frunze uscate de salvie. Toată lumea arabă cunoştea salvia sub numele de „iarba beduinilor” şi o considera cel mai bun detoxificant, revitalizant şi, în egală măsură, tonic nervos şi psihic. Medicii greci şi romani vedeau în salvie regina ierburilor tămăduitoare, cu efecte protectoare inimaginabile.
În Antichitate era considerată plantă sacră - se spunea că a fost adusă pe pământ de zei.
Apărătoarea Maicii Domnului
Pentru a înţelege cum se conturează imaginea tămăduitoare a plantei de salvie, de-a lungul vremii, e bine să ne amintim de o frumoasă legendă despre plante medicinale, din mărturiile căreia se desprinde ca o regină, salvia. „Când Maica Domnului a trebuit să fugă cu copilul Iisus din faţa lui Irod a rugat toate florile de câmp s-o ajute. Dar niciuna nu i-a oferit adăpost. Atunci s-a înclinat către salvie şi, iată, aici a găsit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s-a ascuns şi a adăpostit Pruncul în faţa aprozilor lui Irod. Aceştia au trecut pe lângă Ei fără să-i vadă. După ce pericolul a trecut, Maica Domnului a vorbit afectuos salviei: «De azi înainte şi până în vecii vecilor vei fi o floare preferată a oamenilor. Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală. Salvează-i de la moarte, cum ai făcut şi cu mine»”.
