Main menu

header

33-14-1de Claudia Stan

Se spune că cei mai mari artişti se nasc în zodia Fecioarei, iar Horia Brenciu (38 de ani) şi-a exploatat la maximum laturile artistice începând din anul 1993, când a avut prima „ciocnire” cu publicul. A trecut de la prezentarea emisiunilor la actorie şi mai departe la muzică, având înţelepciunea şi răbdarea tipice unui ardelean. A prins toate „trenurile vieţii”, după cum ne declară artistul, iar bucuriile nu au întârziat să apară. La 10 mai anul acesta, Horia şi-a lansat noul album „37”, ce conţine o piesă dedicată special tatălui său, cu care are o relaţie foarte strânsă. Mai multe lucruri despre viaţa sa ne va dezvălui cântăreţul în interviul de mai jos.

„Am obligat Capitala să se adapteze la stilul meu!”
- Care este primul lucru ce vă vine în minte când vă gândiţi la copilărie?
- Curtea Bisericii Sfântul Nicolae, unde am copilărit mulţi ani... Era plină de brazi, meri, peri, nuci şi flori de toate culorile. Aproape toţi arborii erau sădiţi de străbunii mei. Din păcate, câţiva oameni de „foarte bine” au avut grijă să defrişeze tot, astfel încât acea bogăţie vizuală este prezentă acum doar în amintirea mea...

- Cum a reuşit un ardelean să se adapteze atât de bine într-o Capitală agitată?
- Am obligat Capitala să se adapteze la stilul meu! Acum, Bucureştiul e şi mai agitat!

- Emisiunea „Robingo” a fost o rampă de lansare pentru dumneavoastră?
- A fost trenul vieţii mele. Eram în gară, sirena a sunat, rapidul s-a pus în mişcare şi m-am prins de ultimul vagon. Nu ştiam unde o să mă ducă... Aş putea spune că atunci norocul mi-a zâmbit cu gura până la urechi!

Fler de „tătic”
- Au existat la un moment dat ediţii ale acelei emisiuni în care concurenţii erau copii. A însemnat acea experienţă un implus pentru a prezenta „Tip Top MiniTop”?
- O, da! Şi ce concurenţi talentaţi... Imediat după 1989, „Tip Top MiniTop” începuse să fie prezentată de Ioan Luchian Mihalea. Când am debutat ca amfitrion la acea emisiune, în anul 1997, paralel cu prezentarea de la „Robingo”, am avut mari emoţii. Ceea ce-mi făcea plăcere să urmăresc la televizor, cu nici şapte ani în urmă, acum prezentam. Maaare bucurie! Directorul de imagine, care îl cunoscuse şi pe Mihalea, mi-a spus că a simţit aceeaşi bucurie, după ani, urmărindu-mă dialogând cu cei mici. După „Tip Top” a urmat „Kiki Riki Miki” şi alte năzbâtii... Frumoasă perioadă, frumoasă copilărie...

„Prefer spectacolele de divertisment pur”
- De ce v-au atras mai mult emisiunile cu concursuri?
- Viaţa noastră, câteodată, seamănă cu un concurs... Îmi place tensiunea unei competiţii. Îmi place disputa unui asemenea show! În ultimii ani prefer spectacolele de divertisment pur, fie că este vorba despre cântec, dans sau diverse scheciuri.... Muzica a fost pentru mine o nouă pagină profesională. Şi aici există o competiţie dură... Câteodată nedreaptă, alteori de neimaginat, dar, ca în fiecare domeniu al lumii artistice de pretutindeni, calitatea îşi spune în cele din urmă cuvântul!

- Există vreun show de televiziune pe care aţi fi dorit să îl prezentaţi şi nu s-a putut?
- „Sta sera pago io”... şi mai sunt câteva formate americane, din anii ‘50 până în zilele noastre. Nu neapărat că aş vrea să le prezint. Marea provocare pentru mine este să mă ridic la nivelul gazdelor acestor show-uri!

- În anul 2002 aţi simţit chemarea muzicii. A fost o decizie greu de luat sau totul a decurs de la sine?
- În jurul acelui an era penurie de formate tv... După 2003, după primele producţii de cabaret, am simţit că pot face mai mult în spectacole muzicale. Fericirea mea este publicul pe care l-am descoperit în toţi aceşti ultimi ani cu ajutorul muzicii. N-am să regret niciodată că m-am dedicat exclusiv lumii muzicale, iar aici, recunoştinţa mea se îndreaptă şi spre cei care mi-au dat genele necesare susţinerii acestui deziderat... bunii mei străbunii!

„Muzica e cea mai bună prietenă a ta”
33-14-2- „Septembrie, luni” este o piesă cu versuri profunde. Care este povestea ei?
- Oricât de nefericit poate fi un septembrie, adică un sfârşit de vară, luni (începutul) nu poate să-ţi aducă decât speranţe! Prin piesa asta vreau să spun tuturor că ciclul vieţii noastre e pe cât de uşor de înţeles, pe atât de greu de pus în practică... Că e criză în economie, fotbal sau dragoste, speranţele viitorului sunt singurele ce ne dau încredere în noi! Şi merită să te lupţi pentru asta! Eu, cel puţin, fac asta în fiecare zi!

- Cum aţi caracteriza muzica pe care o cântaţi?
- De ascultat! Şi de dansat! Şi de fredonat! Am şi loc de reclamaţii. Le aştept!

- Cu ce ne surprinde noul album?
- Cu muzica! 12 melodii originale, nebune şi pentru orice stare de spirit! Echipa mea îi numără pe Cristian Creţu, compozitor, şi Andreea Miclici, textieră... Este aceeaşi echipă de la „35”, primul album al meu! Şi cum vara e un tărâm perfect al apropierilor, despărţirilor, certurilor, împăcărilor şi, în special, al momentelor romantice, m-am gândit că toată lumea ar trebui să aibă albumul „37” la purtător! Am învăţat de la viaţa mea că, indiferent cât eşti de fericit, deprimat sau îndrăgostit, muzica e cea mai bună prietenă a ta! Şi lucrul acesta mi-l confirmă în fiecare zi şi prietenii de pe pagina mea de fan, de pe Facebook (reţea de socializare pe internet)!

„Dragostea e întocmai ca un deşert”
- Actoria a fost o etapă firească după cea de prezentator?
- A fost un alt tren... Nu că ar fi viaţa mea o gară, dar e important să nu ratezi provocările pe care ţi le oferă destinul... Actoria, fără îndoială, a fost una dintre ele!

- Care este rolul care vi s-a potrivit cel mai bine?
- De romantic, îndrăgostit... Mă părăseşte şi se reîntoarce la mine, regretându-şi fapta... Şi continuu să citesc din acest scenariu virtual... La final, o iert, o îmbrăţişez şi îi spun că „mâine e încă o zi...” S-a mai spus asta undeva?! (râde)

- Este vreo diferenţă între Horia Brenciu de pe sticlă şi cel din viaţa de zi cu zi? Suferiţi vreo „schimbare” de personalitate?
- Nu. Este exact aceeaşi persoană! Cu o mică diferenţă... În viaţa reală, mai şi tace câteodată... Rar, e adevărat!

- Se spune că bărbaţii care se căsătoresc a doua oară nu merită bucuria primului divorţ. Dumneavoastră ce părere aveţi?
- Sapă, sapă până dai de apă! Viaţa o fi ca un tren, dar dragostea e întocmai ca un deşert! Este greu să dai de apă, dar e şi mai dificil să găseşti H2O de calitate!

„Mor să stau la taifas”
- Aveţi experienţă în relaţiile cu copiii de la emisiunile prezentate, dar când vă simţiţi pregătit să intraţi în rolul de tată?
- Poate nu m-am prezentat... Sunt VPS (Virtual Perfect Superdaddy)! „Gled tu mit iu!”

- Dacă ar fi să o luaţi de la început, aţi urma acelaşi curs al vieţii?
- Neabătut!

- Cum vă place să vă delectaţi în timpul liber?
- Mor să stau la taifas şi să dau interviuri! (râde)

„N-am să regret niciodată că m-am dedicat exclusiv lumii muzicale, iar aici, recunoştinţa mea se îndreaptă şi spre cei care mi-au dat genele necesare susţinerii acestui deziderat... bunii mei străbunii!“

- Horia Brenciu şi orchestra HB vor concerta în luna decembrie a acestui an, cu ocazia sărbătoririi a 95 de ani de la naşterea lui Frank Sinatra. Artistul a pregătit un spectacol unic în România, cu piese de swing şi jazz ale celor mai mari voci şi personalităţi ale genului: Sinatra, Dean Martin, Sammy Davis Jr, Tony Bennett şi mulţi alţii

„Viaţa o fi ca un tren, dar dragostea e întocmai ca un deşert! Este greu să dai de apă, dar e şi mai dificil să găseşti H2O de calitate!“

Concerte pentru fani

Iubitorii muzicii de calitate, fanii şi cei care doresc să îi asculte pe Horia Brenciu şi orchestra sa, în direct, o pot face vizitând următoarea locaţie: Cafeneaua actorilor din Bucureşti (6 august). Totodată, cei interesaţi pot accesa site-ul oficial al artistului, de unde pot lua informaţii actualizate despre concertele ce le va susţine. După spectacole, fanii pot participa la sesiuni de autografe.

Din iubire pentru părinţi

- Care a fost reacţia tatălui dumneavoastră când s-a văzut în videoclipul piesei „I Love You”?
- Nu i l-am arătat încă... La 6 august, când o să împlinească 80 de veri şi primăveri, o să i-l prezint în cadrul unui spectacol! Este prima mea compoziţie şi totodată şi prima mea piesă cântată în limba engleză! „I Love You” („Te iubesc”) este o melodie pe care fiecare copil trebuie să i-o dedice părinţilor, aşa cum fac şi eu!