de Elena Şerban

Un Premiu Nobel pentru „Un veac de singurătate”. Aşa se poate rezuma în doar câteva cuvinte cariera lui Gabriel García Márquez. Scriitorul columbian s-a născut la 6 martie 1927, în oraşul Aracataca. Părinţii săi, Gabriel Eligio García şi Luisa Santiaga Márquez Iguarán, au considerat că micul Gabriel va beneficia de o educaţie excelentă dacă va fi crescut de bunicii materni - colonelul Nicolás Márquez şi Tranquilina Iguarán.

După o copilărie şi o adolescenţă frumoase, Gabriel García s-a mutat în 1947 la Bogota, cu gândul de a urma Dreptul şi Ştiinţele Politice la Universitatea Naţională din Columbia. În scurt timp a renunţat la studii pentru a lucra ca reporter la ziarul „El Universal”.

La sfârşitul anului 1949 a revenit în Barranquilla, unde a lucrat ca reporter şi editorialist la ziarul „El Heraldo”. De altfel, mare parte din viaţa sa, Gabriel García şi-a câştigat existenţa ca ziarist la diverse publicaţii din America Latină. S-a mutat o scurtă perioadă în Europa, dar a revenit în America de Sud. Revenirea în Columbia a coincis cu un eveniment fericit în viaţa scriitorului. S-a însurat cu Mercedes Barcha, care i-a dăruit doi fii: Rodrigo (născut în 1959, în Bogota) şi Gonzalo (născut în Mexic, în 1962).

În 1967, García Márquez a publicat cea mai cunoscută operă a sa: „Cien años de soledad” („Un veac de singurătate”), istorie care povesteşte trăirile familiei Buendía. Fascinat de cinematografie, Márquez a colaborat la realizarea mai multor filme, printre care „Cocoşul de aur” (1964), „Timp pentru moarte” (1966), „Joc periculos” (1966).

De altfel, în 1990, García Márquez a făcut o vizită la New York special pentru a-l cunoaşte pe regizorul Woody Allen.

Alte opere scrise de Márquez sunt „Cronica unei morţi anunţate”. „Trăiască Sandino”, „Ştiri despre o răpire”, „Dragostea în vremea holerei”, „Toamna patriarhului” etc.

Scriitorul, care trăieşte în Mexic de mai bine de 30 de ani, este bolnav de cancer limfatic. Afecţiunea i-a fost descoperită în 1999.