de Elena Şerban

Poveştile lui Hans Christian Andersen au încântat milioane de copii din întreaga lume. „Degeţica”, „Mica sirenă” şi „Hainele cele noi ale împăratului” sunt doar câteva dintre poveştile cu care scriitorul i-a vrăjit pe cei mici. S-a născut la Odense, în Danemarca, la 2 aprilie 1805, într-o familie ce pretindea că are rădăcini nobile. În fapt, ceva legături existau, dar nu cele pretinse: familia Andersen era angajată la curtea familiei regale daneze. Pe de altă parte, ideea că micul Hans a fost fiul nelegitim al regelui de atunci al Danemarcei a fost acreditată şi de faptul că de soarta viitorului scriitor s-a îngrijit chiar capul familiei regale daneze.

Copilul a manifestat o inteligenţă peste medie şi memora integral piesele lui Shakespeare.

Viaţa lui Hans Christian a luat o întorsătură neplăcută când avea doar 11 ani. Atunci, tatăl său a murit, iar copilul a fost obligat să lucreze ca ucenic la o ţesătorie. A fost cea mai umilitoare perioadă din viaţa scriitorului. Colegii îl jigneau frecvent şi îi spuneau că e mai rău ca o fată.

La 14 ani s-a mutat la Copenhaga şi s-a apucat de scris din întâmplare. Începutul timid în ale scrisului a fost lăsat rapid în urmă. Primul roman al lui Andersen, „Improvizatorul”, a fost publicat la începutul anului 1835 şi a devenit un succes imediat. În 1847, cu ocazia primei sale vizite în Anglia, l-a cunoscut pe Charles Dickens. Între cei doi a avut loc o corespondenţă senzaţională vreme de zece ani, întreruptă brusc din cauza scriitorului englez.

Andersen nu a avut copii. Multă lume a fost de părere că scriitorul ar fi avut tendinţe homosexuale. Biografiile se referă la el, de obicei, fie ca homosexual, fie ca bisexual.

Scriitorul a murit la 4 august 1875.