de Loreta Popa

- Teatrul „Excelsior“ va purta onorific numele celui care l-a fondat

Maestrul Ion Lucian a murit cu câteva ore înainte de 1 aprilie, la Spitalul Floreasca din Capitală. Urma să-şi sărbătorească ziua de naştere la 22 aprilie. Ar fi ţinut în braţele sale un buchet cu 88 de... primăveri.

Decorat de preşedintele Franţei, Jacques Chirac
Cultura e în agonie. În fiecare zi pierdem un spirit pe care nimeni şi nimic nu-l mai poate înlocui. În urmă cu câteva luni îl urmăream pe ecranul televizorului, cu ochii în lacrimi, luptând, chiar dacă doar cu cuvântul, pentru drepturile actorilor care nu mai sunt respectaţi în această ţară. Ca pensionar i-a fost greu să supravieţuiască în această lume în care nu se mai regăsea, la fel ca şi ceilalţi monştri sacri ai scenei româneşti.
De şapte decenii, paşii lui Ion Lucian nu au lipsit de pe scândura scenei. A înfiinţat în Bucureşti Teatrul „Ion Creangă” în 1964 şi Teatrul „Excelsior” în 1990, dedicându-le copiilor, părinţilor, bunicilor şi tuturor spectatorilor de teatru. Ar fi greu de readus în memorie personajele pe care le-a creat, căci au fost foarte, foarte multe.
Efervescenţa cu care a dat viaţă rolurilor sale a uluit de fiecare dată. „Dacă ar fi să fac o ierarhie a anilor, cred că cel mai bogat a fost 2004; atunci am primit cea mai înaltă distincţie a statului francez, Legiunea de Onoare în grad de ofiţer, şi am fost decorat de preşedintele de atunci al Franţei, Jacques Chirac. Nu am avut timp să observ când am îmbătrânit. Toată viaţa mea a fost plină şi activă”, spunea maestrul Ion Lucian.
Îşi dorea ca după ce va fi chemat pe scena de Sus să lase în urma sa cel mai modern şi mai frumos teatru din Bucureşti pentru tinerele generaţii, copii, adolescenţi, un refugiu pe măsura intereselor acestora.
Multe momente importante au fost în exemplara sa viaţă de teatru, dar cel mai remarcabil a avut loc la 4 mai 2011, când a putut, în sfârşit, să inaugureze noul sediu al Teatrului „Excelsior”. A fost tipul clasic de Taur, încăpăţânat şi răzbătător, după cum spunea maestrul: „Dau cu coarnele până îmi văd planul împlinit, dar în acelaşi timp sensibil, pentru că am ascendent de Venus, şi robotitor pentru binele celor din jurul meu”.

A făcut 74 de roluri în trei ani
Tatăl său era expert contabil la CFR, iar mama, o doamnă casnică, elegantă şi frumoasă. Pe scenă a urcat prima oară îmbrăcat în clovn la un bal al copiilor. Adora teatrul, actorii. Iar pentru clovni a avut o atracţie specială, deoarece clovnul nu are în spate un decor, nu are la bază un text, este singur în faţa publicului. „În câteva minute, el trebuie să obţină cel mai greu efect, râsul. Întotdeauna sub masca aceea grotescă o lacrimă curge, nevăzută de nimeni”, spunea maestrul.
Cariera actoricească a lui Ion Lucian a continuat la Liceul „Matei Basarab”, iar pentru a-şi câştiga existenţa dădea meditaţii colegilor mai mici şi făcea desene, pe care le vindea. Apoi, un coleg i-a propus să facă figuraţie la Teatrul Naţional. Pentru că urmase un an de Conservator a scăpat de Frontul de Răsărit, unde majoritatea colegilor săi au murit.
A cunoscut toată floarea vestită a teatrului şi, de asemenea, pe Liviu Rebreanu şi pe Radu Gyr. Marele actor Ion Manolescu s-a ocupat de el, şi seriozitatea a devenit calitatea sa principală. Pe atunci existau 22 de teatre şi, în afară de Naţional, toate erau particulare. În acea perioadă fericită, Ion Lucian a făcut 74 de roluri în trei ani.
Cariera sa a continuat într-un ritm ameţitor. A făcut film şi teatru şi ne-ar fi imposibil să notăm aici toţi regizorii cu care a lucrat de-a lungul timpului. Cu Aurel Miheleş şi Gheorghe Naghi a avut mare succes, căci aceştia l-au distribuit în rolul Nae Girimea din „D’ale carnavalului”.

„Recompensa morală a fost determinantă pentru toată viaţa mea”
Bucuriile sale nu au venit din partea autorităţilor, ci din partea publicului, care l-a răsplătit, decenii de-a rândul, cu valuri de aplauze. De altfel, maestrul Ion Lucian a aflat cât de mult îl iubesc oamenii la cutremurul din 1977. „M-am dus la Primărie. Când am ajuns acolo să mă înscriu ca sinistrat şi să pot primi o locuinţă, mi s-a dat un număr. Eram 297 din a treia listă de 300. Cu toţii stăteau la rând. Oamenii m-au observat şi m-au condus din mână în mână până în faţă. Toţi de acolo nu aveau unde să stea şi totuşi mi-au spus: «Dumneavoastră nu trebuie să staţi la coadă». Au renunţat la acoperiş pentru mine. Ce spirit de solidaritate şi de respect pentru cineva care le-a dăruit câteva momente de bucurie în viaţa lor! Recompensa aceasta morală a fost determinantă pentru toată viaţa mea. Nu voi uita acest moment niciodată”.
În 1973 a devenit membru al Asociaţiei Scriitorilor Francezi de Teatru şi Muzică şi al Asociaţiei Internaţionale a Teatrelor pentru Copii şi Tineret, ambele cu sediul la Paris. A fost primit în Uniunea Scriitorilor din România şi a obţinut numeroase distincţii de-a lungul carierei, printre care Premiul UNITER pentru întreaga activitate. Ultimul spectacol în care a jucat a fost „...Escu” de Tudor Muşatescu, în regia lui Alexandru Dabija, la Teatrul de Comedie din Capitală, într-o reprezentaţie din februarie, spectacol ce a avut premiera în 2002.

Eugen Cristea: „Lovitură după lovitură”

Actorul Eugen Cristea pur şi simplu nu mai poate face faţă valului de dispariţii. „Teatrul românesc primeşte lovitură după lovitură. Este incredibil ce se întâmplă. Abia ce am condus pe Ştefan Radof şi a trebuit să ne luăm rămas bun de la unul dintre stâlpii teatrului românesc, maestrul Ion Lucian. Şi asta nu e tot. Stupefiat, am aflat de la televizor că şi Olga Tudorache a leşinat pe scenă. Oare câţi dintre noi trebuie să mai moară? Este o întrebare retorică. Nu aştept răspuns”.

Ileana Stana-Ionescu: „Merita să se bucure mai mult”

Actriţa Ileana Stana-Ionescu, parteneră de scenă cu maestrul, ne-a spus: „Moartea aceasta face parte dintr-un lung şir de evenimente care ne-au lovit tare, mult prea tare. Merita să se bucure mai mult de Teatrul Excelsior, pentru care a făcut eforturi supraomeneşti de-a lungul timpului. Mă bucură că măcar l-a văzut terminat”.

Sebastian Papaiani: „Era binele întruchipat”

„Datorită maestrului Lucian am dat admitere la Institutul de Teatru. Mi-a spus că am ochi strălucitori şi un zâmbet cald şi că o să iau examenul. Era binele întruchipat. Nu cred că au existat oameni cărora să nu le fi făcut un bine”, şi-a amintit actorul Sebastian Papaiani.

- Trupa Teatrului „Excelsior“ a prezentat în dimineaţa de 1 aprilie spectacolul „Snoave cu măşti“, scris şi regizat de Ion Lucian. La final, anunţul cum că pe viitor teatrul va purta onorific numele lui Ion Lucian nu a mirat pe nimeni.