de Elena Şerban
Doi oameni, doi lideri de numele cărora se leagă moartea a milioane de oameni din întreaga lume. Adolf Hitler şi Vladimir Ilici Lenin sunt doi Berbeci ca zodie, care au fost la un moment dat la comanda a două dintre marile puteri ale lumii: Germania şi Rusia.
Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889, în Braunau, în vestul Austriei. Tatăl său, Alois Schicklgruber, era vameş şi lucra la frontiera dintre Germania şi Austria, aproape de Braunau. Potrivit unui zvon, Alois ar fi fost fiul natural al unui evreu pentru care muncea mama sa. Şi-a schimbat numele în Hitler după numele de fată al bunicii, Hüttler.
În şcoala primară, Adolf Hitler a fost un elev bun, dar la gimnaziu nu s-a remarcat. După moartea părinţilor, s-a mutat în 1907 la Viena, unde a eşuat însă - nu a reuşit să devină student la Academia de Arte Frumoase. În 1914 s-a mutat în Germania, ţară pentru care a luptat în Primul Război Mondial.
După război s-a înscris în Partidul Muncitoresc German. Ascensiunea sa politică a continuat şi, în 1933, a devenit cancelar al Germaniei. Ura profundă faţă de evrei a fost tema dominantă a carierei politice a lui Hitler. De altfel, în timpul conflictelor militare, peste 6 milioane de evrei au fost exterminaţi în lagăre.
Cel de-Al Doilea Război Mondial, în care Hitler s-a aruncat cu capul înainte, a fost sfârşitul său. Din cauza victoriilor remarcabile dintre anii 1939-1941, Hitler şi-a subestimat inamicii, Marea Britanie şi Uniunea Sovietică. Nu a luat în calcul iernile ruseşti, care au fost fatale armatelor sale, şi nici intrarea în război a americanilor. Hitler a rămas convins că victoria finală era posibilă. Mare greşeală! Încet, dar sigur, nemţii încasau lovitură după lovitură. La 30 aprilie 1945, în timpul ultimelor lupte grele în Berlin, când trupele sovietice cucereau Berlinul, Hitler s-a sinucis.
Născut la data de 22 aprilie 1870, la Simbirsk, avându-i ca părinţi pe Ilia Ulianov şi Maria Alexandrovna, Vladimir Ilici Lenin a fost primul şef al Uniunii Sovietice. „Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale.
După terminarea liceului, în 1891, a primit licenţa pentru practicarea avocaturii. Nu a devenit avocat, ci s-a implicat tot mai mult în activitatea de propagandă revoluţionară şi în studiul marxismului.
În iulie 1898 s-a căsătorit cu Nadejda Krupskaia, activistă socialistă. În octombrie 1917 a intrat în atenţia lumii conducând o revoluţie armată, cu sloganul „Toată puterea - sovietelor!”. La 8 noiembrie 1917 a fost ales preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului de către Congresul Sovietului Rus.
În martie 1919, Lenin şi veteranii bolşevici s-au întâlnit cu revoluţionarii socialişti din întreaga lume şi au format Internaţionala Comunistă. Apoi, membrii Internaţionalei Comuniste s-au deprins şi au fost cunoscuţi cu numele de comunişti.
Ajuns la putere în urma unei lovituri de stat, Lenin avea nevoie de un instrument de forţă pentru a se impune. Şi a creat Ceka. Pe lângă execuţii în masă şi arestări, Ceka a mai introdus un element de represiune: lagărele de muncă coercitivă şi lagărele de concentrare. Milioane de persoane au avut de suferit în urma acţiunilor membrilor Ceka şi sute de mii au pierit.
În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral. A rămas parţial paralizat (pe partea dreaptă), şi rolul său în guvern a început să se diminueze. După al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcţiile politice. În martie 1923 a suferit al treilea atac, a rămas ţintuit la pat şi incapabil să mai vorbească. Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. Cauza oficială a decesului a fost ateroscleroză cerebrală, dar se pare că suferea de sifilis. Creierul conducătorului sovietic a fost scos înainte de îmbălsămarea trupului său, care este expus şi acum într-un mausoleu din Moscova.