de Loreta Popa
- 50 de ani de la înfiinţarea Circului de Stat
Circul, magic, unic, universal, tainic, chinuit, muncit. S-au împlinit 50 de ani de când a fost înfiinţat Circul de Stat în România. Pentru a vorbi despre Circul românesc am stat de vorbă cu Ama Butoiescu (foto), director adjunct artistic al Circului Variete Globus Bucureşti.
„A fi artist de circ înseamnă un har”
Ca să afle tot românul că Circul a împlinit anul acesta 50 de ani, Circul Variete Globus a luat cu asalt în luna iulie, şi va continua şi în august, Centrul Istoric, în cadrul Festivalului „Bucureştii lui Caragiale”. Nu lipsesc clovnii, numerele de dresură şi iluzionism, pentru că Circul românesc nu a dezamăgit pe nimeni niciodată. Ca om matur ai sentimentul că Circul este doar pentru copii. Când intri în marea arenă, brusc lumea magiei se deschide în faţa ta, tensiunea creşte şi simţi că trăieşti. „Dacă acum 20 de ani Circul era perceput doar ca o distracţie pentru copii, un fel de bâlci evoluat, acum el a intrat în arena mondială ca un competitor al unor branduri faimoase de gen. Dresuri de animale, acrobaţii, music-hall-uri, toate se îmbină armonios în spectacole complexe de circ”, spune Ama Butoiescu, director artistic al Circului Variete Globus. „Să faci circ înseamnă că eşti un om adaptabil, care-şi cunoaşte limitele, care se pliază tuturor genurilor de cultură, religie şi sistem. Să fii om şi să respecţi viaţa, dar şi acest har pe care l-ai primit de la viaţă, să nu-ţi baţi joc de el şi să te exprimi astfel încât oriunde te-ai duce, în orice colţ de lume, să fii înţeles şi apreciat. Exact inversul a ceea ce caută societatea de astăzi să promoveze. Tu, ca artist, trebuie să găseşti formula ideală de a fi apreciat în orice ţară. Sub cupolă, oamenii se înţeleg între ei fără cuvinte”, a completat Ama Butoiescu.
„Spectacolele noi au o complexitate aparte”
Părinţii Amei Butoiescu au lucrat o viaţă în Circ. „Mama mea a fost artistă de circ, iar tata a făcut parte din orchestra Circului, a fost compozitor şi aranjor de muzică de circ. Am terminat Facultatea de Arte la UNATC, devenind coregraf, apoi artist de circ multidisciplinar. Am făcut acrobaţie aeriană, dar am lucrat şi ca asistentă de iluzionism în trupa lui Iozefini şi în companii internaţionale. Realizez coregrafia spectacolelor şi, uneori, conceptul unor numere. Lumea Circului nu mai este cea de acum 50 de ani. Spectacolele au o complexitate aparte, nu sunt doar acrobaţii sau dresuri, ci o contopire a lor. O îmbinare de acrobaţii, dresuri, muzică, dans şi actorie. Am reuşit în ultimii ani să fim la nivelul celor mai mari case de producţie din lume. Avem decoruri imense, pentru că sala este foarte mare, uneori sunt peste 140 de costume, aproape 100 de artişti în scenă, muzică live, actori şi cântăreţi consacraţi”, povesteşte Ama Butoiescu. Unul dintre zburătorii de la Circ care trece pe lângă noi, dar care vrea să rămână anonim spune: „Cum ai putea să mănânci cu sare când ştii că dacă faci asta transpiri? Cum poţi să ai mâinile transpirate când faci o priză cu partenerul?”
„Domnul Krateyl a donat totul statului român”
Avem, ca circ, tradiţie. O tradiţie sugrumată o dată cu venirea comunismului, pentru că toate circurile particulare au fost obligate să-şi închidă porţile. „Sidoli a fost cel mai longeviv circ din perioada modernă, rezistând până în anul 1931, când a fost demolat. Sub cupola acestui circ a fost amenajat primul patinoar artificial din România în anul 1909. Mai târziu, o dată cu venirea comunismului, Circul Krateyl a fost obligat, ca să nu spun mai mult, să doneze totul statului român, şi atunci, de fapt, s-a înfiinţat Circul de Stat, prin acea donaţie. Toţi artiştii care erau în mai multe zone ale ţării, la circurile particulare, au fost obligaţi să vină cu carte de muncă la Circul de Stat. Domnul Krateyl a cedat animale, parc auto, caravane, şapitou (pânza de acoperire a circului), numere, oameni pe care îi avea sub contract”, continuă Ama.
„Leul de Aur, cea mai înaltă recunoaştere”
Sunt nenumărate succesele Circului românesc, ultimul dintre ele, ca să rămânem în prezent, este spectacolul „Destinul Dacilor”, o feerie originală, care îmbină numere de dresură de lei, cai, cămile şi chiar un elefant cu cele de echilibristică, acrobaţii aeriene şi jonglerie. Spectacolul a primit premiul pentru cea mai bună regie şi cel mai bun scenariu, dar şi Leul de Aur, cea mai înaltă recunoaştere a Festivalului Internaţional de Artă a Circului - Bucureşti, ediţia a III-a. Spectacolul regizat de Brânduşa Novac, directorul Circului Variete Globus, a primit distincţii şi pentru cele mai bune costume, cea mai bună coregrafie, dar şi cea mai bună scenografie. „Absolut toţi artiştii care au făcut parte din Circul de Stat şi care astăzi fac parte din Circul Variete Globus sunt artişti care au confirmat atât din punct de vedere al prezentării lor la festivaluri, dar şi prin prezenţa lor în contracte internaţionale”, îşi încheie pledoaria pentru circ Ama Butoiescu.
Nenumărate sunt poveştile circului, iar Ama Butoiescu ne-a împărtăşit din ele. „Toată lumea îşi aminteşte de tragedia Lidiei Jiga, dresoarea de lei. Ea a fost sfâşiată chiar de animalele pe care le-a iubit şi le-a dresat. Dar astfel de accidente sunt posibile, căci animalele sunt imprevizibile. Nu putem generaliza însă. Există dresori care au încheiat o carieră cu succes.
Elefantul Trompi a fost mulţi ani vedeta tuturor spectacolelor de la Circul de Stat. Trompi ştia să facă acrobaţii spre încântarea micilor spectatori. Numărul lui se desfăşura pe ritmul unei melodii mai vechi şi s-a decis schimbarea ei pe un ritm mai nou. La un spectacol, Trompi a intrat, a făcut înconjurul arenei, a salutat în felul său publicul şi a trecut la executarea numărului său. Dar când orchestra a început să cânte noua partitură, a rămas cu piciorul drept în aer şi n-a mai făcut nimic. A lăsat piciorul jos, în ciuda îndemnurilor dresorului, şi a părăsit arena. Dirijorul a avut inspiraţia să «atace» vechea melodie. Trompi a auzit-o şi a revenit în arenă, executând numărul fără probleme.
Despre Circ se spune că nu poate triumfa pe deplin fără clovni. Aceştia sunt stâlpul pe care se sprijină de la începuturi. Cel mai iubit clovn al României a fost şi este încă Siminică. Pe numele său real Simion Avram, s-a născut într-o cuşcă a leilor transformată în vagon de circ. Bunicul său era instrumentist în Orchestra Circului „Bercuini”, tatăl său cânta la trombon, iar mama era „amazoană” şi, uneori, vânzătoare la casa de bilete. La doar 7 ani debuta într-un spectacol în care executa numere de acrobaţie şi de contorsionism. După o perioadă în care viaţa şi-a cerut tributul, Siminică devine angajat al Circului de Stat din Bucureşti în 1954. A fost zburător, trapezist, echilibrist la sol, acrobat excentric, însă cel mai mult iubea să dezlănţuie cascade de râs în arena plină cu copii.