de Elena Şerban

Data de 20 iulie 356 î.Hr. este luată în calcul ca fiind cea aproximativă pentru naşterea unuia dintre cei mai mari strategi ai tuturor timpurilor, Alexandru cel Mare. Venit pe lume într-o familie de os domnesc, tatăl său era Regele Filip al II-lea şi mama, Regina Olimpia, Alexandru a avut un dascăl pe măsură, Aristotel. De la acesta, Alexandru a învăţat o serie de concepte filosofice ce i-au fost de folos mai târziu în viaţă. De asemenea, a primit educaţia militară de la tatăl său, cunoscut pentru ideile sale în acele vremuri.

La vârsta de 16 ani, Alexandru a fost lăsat să conducă pentru prima oară trupele în luptă. Sub comanda sa, Grecia a ajuns sub dominaţia macedoneană, chiar dacă avea doar 18 ani la momentul luptei. Viaţa lui Alexandru s-a desfăşurat mereu pe repede înainte. La doar 20 de ani a fost nevoit să urce pe tronul Macedoniei, după ce tatăl său a fost asasinat. În mai puţin de şase ani, tânărul rege a dus la îndeplinire planurile răposatului său tată. A cucerit întreaga Persie şi Asia Mică.

Convins că îşi va ţine oamenii aproape doar dacă le oferă condiţii bune lor şi familiilor lor, Alexandru a pus bazele mai multor oraşe în imperiul său. De asemenea, a făcut schimbări majore atât în ceea ce priveşte viaţa politică, dar mai ales economică.

Nu a renunţat la planurile de expansiune. A continuat cu luptele şi a cucerit Afganistanul, Asia Centrală, ajungând chiar şi în nordul Indiei. În ciuda sfaturilor primite în copilărie de la Aristotel, Alexandru nu a ţinut cont că oamenii din jurul său vor obosi la un moment dat de atâtea lupte. Epuizaţi, aceştia au refuzat să mai lupte, aşa că Alexandru a fost nevoit să revină în Babilon. Aici a încercat să construiască o flotă uriaşă, care să-l ajute să-şi ducă armatele în Egipt. În iunie 323, Alexandru s-a îmbolnăvit, se pare în urma participării la o orgie. Tânărul împărat, cunoscut ca homosexual, a murit în doar câteva zile, la doar 33 de ani. Ulterior, corpul său a fost adus în Alexandria şi înmormântat într-un sicriu de aur.