de Elena Şerban
- La 21 iulie se împlinesc 113 ani de la naşterea lui Ernest Hemingway
Ernest Hemingway este cel mai mare autor american şi unul dintre renumiţii scriitori ai lumii. Dintre premiile pe care le-a primit de-a lungul anilor amintim Nobelul pentru literatură, Premiul Pulitzer acordat pentru reportajele de război şi dublu medaliat pentru merite în război.
I-a făcut viaţa grea mamei sale
Scriitorul a venit pe lume la 21 iulie 1899, în Oak Park, o suburbie bogată şi liniştită a oraşului Chicago. Ernest Miller a fost al doilea copil al medicului Clarence Hemingway. Pentru că mama sa îşi dorise ca şi cel de-al doilea copil al său să fie tot fată, şi-a îndreptat toată atenţia asupra primei născute, Marcelline.
Scriitorul a declarat după ce a devenit cunoscut că i-a făcut viaţa grea mamei sale. De ciudă că era ignorat de cea care i-a dat viaţă, Ernest a început să folosească încă de copil cuvinte vulgare. Mai mult chiar, nu avea nicio problemă să îi jignească pe cei din jurul său, membri ai familiei sau apropiaţi.
Îndrăgostit de pescuit încă din copilărie
Unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Hemingway, „Bătrânul şi marea”, are la bază dragostea mistuitoare pentru pescuit a scriitorului. Micul Ernest a luat contact cu undiţele, mulinetele şi lansetele pe când avea doar 2 ani. Atunci, tatăl său l-a dus pentru prima dată la pescuit pe un lac de munte. Copilul a prins, ajutat de tatăl său care îl ghida uşor, un peşte de aproape 50 de centimetri. Era cea mai mare captură a grupului. Micul Hemingway a rămas apropiat de pescuit, pasiune pentru care a călătorit ulterior în multe locuri din lume.
După liceu... războiul
În ciuda faptului că provenea dintr-o familie de intelectuali, în care cărţile şi ştiinţa erau deosebit de apreciate, Ernest a urmat doar cursurile liceului. Imediat după finalizarea acestora, nonconformistul s-a mutat singur în orăşelul Kansas City şi, din dorinţa de a-şi câştiga singur existenţa, s-a angajat reporter la un ziar. Era anul 1918, când Europa era încă în război. Cu nebunia şi inconştienţa tinereţii, Ernest s-a înrolat voluntar la Crucea Roşie. Ajuns în Italia, a fost rănit de explozia unui obuz şi, drept recompensă, a fost distins cu Medalia d’Argento al Valore Militare şi Croce al Merito di Guerra.
Participarea la Primul Război Mondial şi, ulterior, la cea de-a doua conflagraţie mondială a fost un excelent prilej pentru Ernest să scrie emoţionante şi impresionante reportaje din linia întâi a frontului.
Încurajat de succesele obţinute cu reportajele de război, Ernest se apucă de scris cu seriozitate. S-a inspirat mai ales din viaţa sa, plină de emoţii puternice pe care le înfrunta cu greu. Printre romanele sale se numără „The sun also rises” (tradus în România cu titlul „Fiesta”), „Adio, arme!”, „Pentru cine bat clopotele”, „Bătrânul şi marea”, „A avea şi a nu avea”.
Iubirile unui om adorat de femei... bogate
Fin cunoscător al emoţiilor umane, nu a fost nicio greutate pentru Ernest să subjuge sexul frumos. Cu privirea sau doar prin vorbe, scriitorul a făcut numeroase cuceriri la viaţa sa. Şi s-a lăsat şi cucerit. Hemingway a fost însurat de patru ori. Prima sa soţie, Hadley Richardson, era cu opt ani mai în vârstă decât el şi destul de înstărită. Se spune că acest aspect a contat foarte mult, deoarece Ernest nu reuşise până la momentul căsătoriei cu Hadley să îşi vândă vreo operă.
Ghinionul primei doamne Hemingway a fost acela că nu a reuşit să dea jos numeroasele kilograme acumulate în timpul sarcinii. Primul copil al scriitorului, Jack, nu a fost suficient pentru ca acesta să rămână lângă soţia sa.
După despărţirea de Hadley, Ernest s-a căsătorit cu Pauline Pfeiffer, moştenitoarea unei averi impresionante. Cei doi au avut împreună doi băieţi, Patrick şi Gregory. Nici a doua căsnicie nu a durat foarte mult. În 1932, Ernest era deja văzut la Havana în compania lui Jane Mason, o blondă frumoasă, mai tânără decât scriitorul cu 14 ani. Ernest a fost cucerit de stilul nonconformist al tinerei Jane. Bea, fuma ca un turc, iubea maşinile puternice şi rapide şi practica sporturi extreme. Din păcate pentru ea, după ce Jane a încercat să se sinucidă şi şi-a rupt coloana vertebrală, interesul lui Ernest pentru ea a dispărut.
A urmat o altă femeie puternică în viaţa lui Hemingway. Martha Gellforn, o ziaristă cu bani mulţi, frumoasă şi mult mai tânără decât scriitorul. Se spune că era foarte frumoasă, dar şi că nu şi-a dorit să fie iubită de Ernest, ci se căsătorise cu el doar pentru celebritatea sa.
Cea de-a patra şi ultima căsătorie a lui Hemingway a durat până la moartea acestuia. Soţia cu numărul patru, Mary Walsh, tot ziaristă, a fost atât de decisă să rămână căsătorită cu Ernest, încât îi accepta acestuia toate răutăţile. De dragul scriitorului a renunţat să mai publice în „Time” şi s-a transformat într-o nevastă casnică şi uşor cicălitoare. Relaţia n-a fost ocolită de certuri şi de violenţă. Mary i-a spus cândva lui Hemingway: „N-ai decât să mă tot îndemni cât vrei să părăsesc casa şi pe tine, că nu ai să reuşeşti”. A plecat însă el, la 2 iulie 1961, luându-şi viaţa. Prozatorul s-a împuşcat cu o armă de vânătoare la ora 7:00, în casa sa din Idaho. La momentul acela, soţia Marta a încercat să declare că Ernest s-a împuşcat accidental, în timp ce îşi curăţa arma. Ulterior a revenit asupra declaraţiilor.
Perfecţionist desăvârşit şi convins multă vreme că nu e cel mai talentat om din lume, Ernest scria şi rescria romanele sau nuvelele de nenumărate ori. Spera că în acest fel cititorii să înţeleagă cât mai mult din sentimentele sale. Spre exemplu, pentru romanul „Adio, arme!”, Ernest a scris şi rescris finalul de nu mai puţin de 47 de ori. Cu ocazia aniversării zilei de naştere a lui Ernest Hemingway, o editură americană va scoate pe piaţă o ediţie specială a acestui roman, cu toate cele 47 de finaluri. Noua ediţie a cărţii va include şi schiţele unor capitole, dar şi introducerea pentru volumul original, scrisă de Hemingway în 1948. Ediţia din 2012 va include şi câteva note personale scrise de fiul romancierului, Patrick Hemingway, şi o nouă introducere, scrisă de nepotul scriitorului, Sean Hemingway.
Primul copil al scriitorului, Jack, s-a născut în 1923. Au urmat Patrick şi Gregory, în 1928 şi 1931. Unul dintre nepoţii scriitorului, Sean, muzeograf la Muzeul Metropolitan de artă din New York, s-a ocupat de numeroasele manuscrise rămase de la ilustrul său bunic. Mai mult, a editat câteva dintre lucrările acestuia, astfel încât elevii americani să înveţe cu uşurinţă opera lui Hemingway.
O altă nepoată a lui Ernest a fost actriţa şi modelul Margaux Hemingway. Inspirată poate de bunicul său, Margaux s-a sinucis la 1 iulie 1996, cu doar o zi înainte de comemorarea morţii scriitorului.
• La 2 iulie 1961, prozatorul s-a împuşcat cu o armă de vânătoare