de Dana Purgaru
- Deşi a murit în urmă cu peste 5.000 de ani, încă ne „vorbeşte” despre viaţa din acele vremuri
La 19 septembrie 1991, un grup de turişti germani a descoperit în Alpi, la graniţa dintre Italia şi Austria, cadavrul unui om mumificat, pe care specialiştii l-au numit ulterior Ötzi, omul gheţurilor. S-a stabilit că aparţine unui om care a murit acum 5.300 de ani.
Purta haine din blană şi sandale din piele
Descoperirea lui Ötzi a fost crucială pentru înţelegerea felului în care au trăit oamenii preistorici. Mumia a fost foarte bine conservată în gheaţă, era îmbrăcată cu haine din blană, purta sandale din piele, avea alături un arc, săgeţi şi un topor din cupru.
Cercetătorii aproximează că omul gheţurilor avea în jur de 45 de ani, o înălţime de 1,66 cm şi aproximativ 50 kg, o statură medie pentru oamenii din epoca sa. Dacă ar fi trăit ar fi purtat măsura 38 la pantofi.
Răpus de o rană netratată
Arheologii cred că se poate să fi fost un vânător sau un războinic rănit într-o încăierare de un trib rival. Examinarea ştiinţifică a scos la iveală faptul că era rănit de o săgeată şi, posibil, lovit de un buzdugan în faţă. Se pare că săgeata a atins o arteră de sub clavicula stângă, ceea ce a dus la o hemoragie masivă. Faptul că săgeata a fost scoasă înainte de moartea vânătorului nu a făcut decât să înrăutăţească situaţia. Se pare că a murit din cauza epuizării fizice şi a unei răni vechi, netratate.
Suferea de mai multe boli
Savanţii au confirmat faptul că Ötzi avea ochi căprui şi păr castaniu şi că era alergic la produsele lactate. De asemenea, cercetătorii au aflat că omul gheţurilor suferea de artrită, spondiloză, avea paraziţi intestinali, avea plămânii negri din cauza fumului inhalat în jurul focului şi prezenta o anumită predispoziţie pentru maladiile cardiovasculare. „Dovada faptului că o astfel de predispoziţie genetică exista deja pe vremea lui Ötzi reprezintă un aspect foarte interesant pentru noi”, au declarat antropologul Albert Zink şi bioinformaticianul Andreas Keller. „Acest lucru înseamnă că bolile cardiovasculare nu sunt în niciun caz asociate în principal cu un stil de viaţă modern. Suntem nerăbdători să folosim aceste date pentru a putea să explorăm felul în care aceste boli s-au dezvoltat”, au adăugat cei doi cercetători.
Mânca legume, cereale şi carne
În ceea ce priveşte alimentaţia, în urma analizelor stomacului s-a stabilit că hrana lui Ötzi era alcătuită din grâu şi legume, care ar fi putut fi cultivate, polen şi carne de capră de stâncă şi de căprioară. Lângă el au fost găsite seminţe de grâu, de ovăz, de in, de mac şi de diverse fructe, dar şi două specii de ciuperci. Una dintre ele este cunoscută pentru proprietăţile sale antibacteriene şi era, probabil, folosită în scopuri medicinale. Cea de-a doua se pare că avea funcţia de „brichetă”.
O cantitate mare de cupru găsită în păr indică faptul că Ötzi se ocupa, cel mai probabil, cu topirea cuprului.
Studiind proporţiile dintre tibii, femur şi pelvis, oamenii de ştiinţă au concluzionat că stilul de viaţă al omului gheţurilor includea parcurgerea frecventă de distanţe lungi pe teren înclinat, la altitudine.
Cunoştea tehnici de acupunctură?
Poate cea mai uimitoare descoperire legată de trupul lui Ötzi este faptul că avea mai multe tatuaje - linii scurte, paralele sau verticale, pe ambele laturi ale coloanei vertebrale, un semn cruciform în spatele genunchiului drept şi mai multe semne în jurul gleznelor, adică exact în zonele în care omul gheţurilor resimţea neplăceri din cauza artritei şi a spondilozei. Se presupune că tatuajele nu aveau rol de înfrumuseţare, ci erau urme ale unor tratamente de eliminare a durerii, asemănătoare acupuncturii. Aceasta ar putea reprezenta o revoluţie în medicină - până acum se credea că această ştiinţă a apărut în jurul anului 1000 î.Hr., în China.
Expertul în medicină legală care a studiat pentru prima dată mumia lui Ötzi a pierit într-un accident de maşină, în timp ce mergea la o conferinţă dedicată descoperirii omului gheţurilor. După câteva zile o avalanşă l-a ucis pe cel care a transportat mumia în oraşul austriac Innsbruck. În vara lui 2004 a murit Rainer Holtz, cel care a făcut un film despre Ötzi, prieten apropiat al lui Helmuth Simon. Poate nu întâmplător, după ce tovarăşul său a fost înmormântat, Holtz repeta mereu că el va fi următorul pe lista neagră. Profesorul Schpindler, coordonatorul echipei de specialişti care au studiat mumia, a decedat din cauza unui diabet în anul 2005. Acesta a susţinut în repetate rânduri în faţa apropiaţilor că nu crede în blestemul lui Ötzi. Helmuth Simon, bărbatul care l-a găsit pe Ötzi în munţi, a murit, în 2004, în timpul unei expediţii. Curios este că trupul său se afla în aceeaşi poziţie în care era cadavrul omului gheţurilor. Imediat după acesta a trecut în nefiinţă şi Dieter Vernicke, membru al expediţiei care a contribuit la evacuarea din munţi a mumiei. Acesta a murit în urma unui infarct. După aceste morţi suspecte, multă lume a văzut o analogie cu ceea ce s-a întâmplat după ce a fost descoperit mormântul faraonului Tutankamon - 20 de persoane din echipă au decedat atunci în condiţii ce pot fi numite suspecte.
• Numele Ötzi vine de la Ötztal (valea Ötz), din preajma locului unde a fost descoperit.
• Strămoşii lui Ötzi proveneau din Orientul Mijlociu şi dispuneau de aceeaşi moştenire genetică pe care o are populaţia care trăieşte în zilele noastre în Corsica şi în Sardinia.
• Mumia se găseşte într-o cameră frigorifică din Muzeul de Arheologie din Bolzano, Italia. În muzeu este expusă şi varianta reconstituită, folosind imagini 3D, cu ajutorul tehnologiei medico-legale de doi artişti olandezi, Alfons şi Adrie Kennis.