de Elena Şerban
- La 27 iulie 1917, un tren ne-a purtat bogăţiile departe în Rusia. Acesta valorează acum 3,5 miliarde de euro!
Aproape 100 de tone de aur, picturi, gravuri şi desene, vase liturgice din aur şi argint, cărţi şi miniaturi vechi, bijuterii, icoane, tapiserii şi obiecte de cult religios. Aceasta este doar o parte din tezaurul României trasportat la Moscova în urmă cu aproape 100 de ani. La 27 iulie 1917, trenul încărcat cu cea mai mare parte a valorilor româneşti, din colecţiile statului sau particulare, lua drumul Rusiei. Nici până în prezent, tezaurul nu a fost înapoiat în totalitate statului nostru. Specialiştii estimează că aurul pe care îl avem la ruşi valorează acum aproximativ 3,5 miliarde de euro.
Context istoric tensionat
Ideea de a duce în Rusia ce avea România mai de preţ părea una bună în 1917, an în care ţara noastră era implicată în Primul Război Mondial. Atunci, conducerea statului român a luat decizia de a muta în Rusia, la adăpost, bijuteriile Reginei Maria, o dată cu sute de tablouri, colecţii de artă, dar şi numeroase acte importante.
Hotărârea mutării a fost luată după ce armatele Puterilor Centrale ocupaseră mare parte din România şi se credea că erau la un pas de a sechestra toate valorile statului român.
Tezaurul a fost „înmânat” puterii ţariste, care îşi luase angajamentul că le va proteja cu orice preţ. Ţarul şi familia sa au fost însă îndepărtaţi de la putere o dată cu Revoluţia din octombrie 1917, astfel că valorile materiale ale României au intrat în posesia lui Lenin şi a Guvernului sovietic de la Moscova. Care au refuzat restituirea tezaurului.
Ulterior însă, sovieticii au revenit la această decizie şi au restituit, în trei tranşe separate, părţi din tezaur. Cea mai mare parte din tezaur a rămas însă la Moscova.
Aproape 100 de tone de aur curat
Cea mai valoroasă parte din tezaur era constituită din 91 de tone de monede istorice de aur şi 2,4 tone de lingouri de aur. Ruşii au solicitat să se semneze protocoale de predare/preluare doar cu Banca Naţională a României, care a colectat valorile de la toate băncile româneşti. La acea dată, BNR era în totalitate o bancă privată.
Valorile au fost depozitate la Kremlin
Primul transport s-a încărcat între 12 şi 14 decembrie 1916, în Gara Iaşi. Era vorba despre 17 vagoane în care se afla depozitat aurul, deţinut sub formă de lingouri şi monede diverse (dintre care majoritatea erau mărcile germane şi coroanele austriece), în valoare totală de 314.580.456,84 de lei aur. La acestea s-au mai adăugat două casete, conţinând bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7.000.000 de lei aur. Transportul a sosit la Moscova la 21 decembrie 1916.
La 18 iulie 1917, Consiliul de Miniştri hotăra strămutarea sediului şi avutului Băncii Naţionale în Rusia. Trenul care avea să conţină un nou transport de valori s-a încărcat în perioada 23-27 iulie 1917, în seara aceleiaşi zile pornind spre Rusia.
Trenul avea 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau valorile Băncii Naţionale, cu o valoare declarată de 1.594.836.721,09 lei, dintre care aur efectiv în valoare de 574.523,57 de lei, arhiva evaluată la 500.000 de lei, iar restul reprezentând titluri, efecte, depozite şi alte valori. Valorile Casei de Depuneri erau estimate la circa 7,5 miliarde de lei.
Trenul a ajuns la Moscova la 3 august 1917. Valorile Băncii Naţionale din al doilea transport au fost depozitate la Kremlin.
Reprezentaţi de ambasadorul francez
După instaurarea puterii sovietice la Moscova şi ruperea relaţiilor diplomatice dintre România şi Rusia, interesele statului român au fost reprezentate, temporar, de ambasadorul Franţei la Petrograd (Noulens), respectiv de Eirick Labonne, consulul francez la Moscova. Acesta din urmă a preluat de la consulul român, la 2 februarie 1918, arhiva Consulatului General Român de la Moscova. Cu aceeaşi ocazie, lui Labonne i s-au remis protocoalele de depunere la Kremlin a tezaurului Băncii Naţionale, dar şi cheile de la compartimentele unde erau depozitate valorile BNR. Cheile au rămas în posesia consulului francez până în august 1918, când acesta a fost arestat şi expulzat. Apoi, cheile au ajuns în posesia consulului Danemarcei şi apoi a celui al Norvegiei. Din septembrie 1918 nu s-a mai cunoscut nimic cert despre soarta tezaurului.
La 16 iunie 1935, în Gara Obor din Bucureşti, au ajuns 17 vagoane provenind de la Moscova, din ordinul Guvernului URSS. Din acest prim transport de restituire au făcut parte documente vechi, cărţi rare, planuri, hărţi, arhive, acte, manuscrise, obiecte bisericeşti, covoare, carpete, depozite, tablouri, picturi, schiţe, desene, colecţii de artă şi bunuri aparţinând persoanelor particulare sau instituţiilor de stat. După preluarea puterii de forţele comuniste în 1945 şi a prezenţei trupelor sovietice în ţară, problema tezaurului nu a mai fost ridicată de autorităţile române. Surprinzător însă, la 12 iunie 1956, presa din România a relatat că tezaurul românesc aflat la Moscova urma să fie restituit. Lista bunurilor restituite includea Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1.350 de picturi, gravuri şi desene), vase liturgice din aur şi argint, cărţi şi miniaturi vechi, bijuterii, icoane, tapiserii, obiecte de cult religios etc. România era însă nemulţumită, fiindcă cea mai mare parte a Tezaurului, constituit din cantitatea de 93,4 tone de aur, nu fusese niciodată restituită. După căderea comunismului în România şi în Rusia, preşedintele României, Ion Iliescu, a cerut Moscovei găsirea unei soluţii de rezolvare a problemei Tezaurului României. Noua conducere de la Kremlin a preluat scrisoarea oficială a Administraţiei Prezidenţiale de la Bucureşti şi a răspuns că „pentru Rusia, aşa-zisa problemă a Tezaurului românesc depozitat la Moscova nu mai există”.
Ulterior însă s-a ajuns la o soluţie de compromis. Se vorbea despre o mărire a schimburilor economice şi comerciale dintre cele două ţări, Rusia oferind României un pachet de 32 de proiecte economice şi comerciale, care să se deruleze prin intermediul firmelor private, din care proiectul cu nr. 32 să se denumească „Restituirea componentei de metale preţioase către Banca Naţională a României”. De fapt, acest proiect ar fi însemnat chiar restituirea monezilor şi lingourilor de aur către Banca Naţională a României. La 6 martie 2008 s-a reuşit predarea a doar 12 monede istorice de aur, în greutate de 77,09 grame.
• La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare dintre România şi Federaţia Rusă. Partea rusă a evitat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb a agreat constituirea unei comisii de istorici români şi ruşi care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit între 19 şi 21 octombrie 2004, la Bucureşti. Rezultate concrete însă nu au ieşit încă la iveală.