de Elena Şerban
- A fost sfinţită la 15 august 1483 de Papa Sixtus al IV-lea, cel care a şi „botezat-o”!
Fără să fi văzut Capela Sixtina nu este posibil a-ţi forma o idee despre ce este capabil să realizeze omul. Aşa spunea scriitorul german Goethe despre una dintre cele mai frumoase şi impunătoare construcţii ale lumii.
Construită după dimensiunile Templului lui Solomon
Construită pentru a servi Palatului papal din Vatican, capela a fost construită între anii 1472 şi 1483. Poziţionată în dreapta Bazilicii Sfântul Petru, clădirea este cunoscută în toată lumea, pentru că aici se ţin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papă. Un alt punct de interes îl reprezintă picturile murale ale lui Michelangelo.
Capela are forma unui dreptunghi cu lungimea de 40,93 metri şi lăţimea de 13,41 metri şi o înălţime de 20,70 metri. Se spune că a fost construită după dimensiunile Templului lui Solomon. Lucrarea iese în evidenţă şi datorită plafonului boltit şi a pereţilor laterali decoraţi cu 12 ferestre. Pardoseala este şi ea deosebită, fiind realizată din mozaic din marmoră, divers colorat.
Pentru ceremoniile religioase, constructorii au prevăzut un spaţiu amplu, în timp ce credincioşilor le este rezervată o parte mai mică.
11 ani pentru o operă nemuritoare
Arhitectura acestui minunat edificiu îi aparţine italianului Baccio Pontelli, care a încredinţat lucrările unei echipe de meşteri coordonate de Giovannino de’ Dolci. Construcţiile au durat între anii 1472 şi 1483, interval destul de mic prin comparaţie cu complexitatea lucrărilor, dar şi cu utilajele rudimentare folosite în acele vremuri. După ce construcţia a fost pusă pe picioare, a început decorarea pereţilor interiori şi exteriori. Aici, meşterii au făcut dovada măiestriei supreme. Cei mai mari artişti ai vremurilor au fost chemaţi să înfrumuseţeze locul. De la Pietro Perugino şi Sandro Botticelli la Domenico Ghirlandaio şi Cosimo Rosselli sau Luca Signorelli, toţi au încercat să îşi arate talentul. E drept că şi subiectul picturilor a fost destul de ofertant. Era vorba despre teme de istorie religioasă, selecţionate după conceptul medieval de împărţire a istoriei lumii în trei epoci: prima de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua de la Moise până la naşterea lui Iisus Hristos, a treia fiind epoca creştinismului.
Arta lui Michelangelo
Construţia capelei nu s-a terminat însă la 15 august 1483, o dată cu sfinţirea sa de Papa Sixtus al IV-lea, cel de care a şi „botezat-o”. În 1508, Papa Iuliu al II-lea i-a încredinţat lui Michelangelo, celebru deja în acea vreme, pictarea plafonului, care iniţial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Mândru de sarcina primită, Michelangelo s-a chinuit aproape singur vreme de patru ani să-şi ducă la îndeplinire ideile. Se spune că artistul petrecea singur, zile în şir pe schele, pentru a picta. Iniţial, el ar fi trebuit să picteze doar chipurile celor 12 Apostoli, însă când lucrarea a fost gata, toată lumea a fost plăcut surprinsă de rezultat. Artistul a dat viaţă pe pereţi la nu mai puţin de 3.000 de figuri pe o suprafaţă de aproape 500 de metri pătraţi.
Sfinţirea frescelor a avut loc în 1512, cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor. Lumea prezentă cu mic cu mare la eveniment a rămas mută de uimire când au fost îndepărtate pânzele protectoare. Toţi au avut senzaţia că figurile sunt vii, lucru posibil datorită culorilor deosebite folosite de artist.
Lucrarea care a şocat Biserica
După mai bine de 23 de ani de pauză, lucrările au continuat. Acelaşi Michelangelo a început să picteze, la cererea Papei Paul al III-lea, peretele de deasupra altarului. Şi de data aceasta era vorba tot despre o temă religioasă: „Judecata de Apoi”. Lucrarea a durat mai bine de şase ani, însă la final lumea a înţeles de ce. Fresca imaginată şi pusă în practică de artist avea dimensiuni uriaşe şi înfăţişa figuri şi corpuri goale în scene pline de groază. Criticii sunt de părere că aceste scene reflectă propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasă criză de credinţă.
Campania frunzelor de viţă
Când, la 31 octombrie 1541, Papa a dezvăluit lucrarea, biserica a fost şocată! Toate acele corpuri goale au fost o palmă serioasă pe chipul credincioşilor şi al clerului, care a cerut rapid modificări substanţiale.
Mai mult chiar, artistul a fost învinuit de imoralitate, obscenitate şi blasfemie. Biserica s-a organizat rapid şi a luat măsuri. Cardinalul Carafa, important cap al Bisericii Catolice, a organizat o campanie, numită mai târziu „Campania frunzelor de viţă”, care avea drept scop acoperirea organelor genitale. Acţiunea s-a desfăşurat însă după moartea lui Michelangelo şi a fost executată de unul dintre ajutoarele sale, Daniele da Voltera.
Tavanul Capelei Sixtina înfăţişează următoarele nouă scene din Geneza: Separarea luminii de întuneric, Crearea Soarelui şi Lunii şi crearea plantelor, Separarea pământului de ape, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Izgonirea din Rai, Jertfa lui Noe, Potopul, Beţia lui Noe. De asemenea, pereţii laterali sunt împodobiţi cu 12 tablouri ale unor maeştrii renascentişti.
De-a lungul celor aproape 450 de ani de existenţă, Capela Sixtina a fost renovată de mai multe ori. Cele mai importante astfel de lucrări au avut loc însă între anii 1980 şi 1999. În cadrul ultimelor renovări interioare ale capelei, o parte dintre frunzele de viţă-de-vie, plasate la ideea lui Carafa, au fost îndepărtate. Astfel, aspectul original al tabloului cu Judecata de Apoi a fost aproape scos la lumină.
• Primul serviciu religios a fost celebrat la 9 august 1483 şi a fost dedicat Înălţării la Cer a Fecioarei Maria
În 1975, o descoperire făcută de un chirurg american a şocat lumea. Reputat neurolog, americanul a constatat că pe gâtul lui Dumnezeu din fresca Separarea luminii de întuneric sunt reprezentate porţiuni exacte din sistemul cerebral uman. Lucru explicat prin faptul că Michelangelo iubea anatomia şi efectua deseori autopsii pentru a vedea ce se află sub pielea unui om.
• În februarie 2012, Vaticanul a lansat o nouă pagină de internet dedicată faimoasei Capela Sixtina, unde orice vizitator poate admira picturile în detaliu, la rezoluţie foarte mare.