de Elena Şerban

În familia unui notar parizian a venit pe lume, la 21 noiembrie 1694, unul dintre cei mai mari luptători pentru drepturile omului. Pe numele său adevărat François-Marie Arouet, filosoful a intrat în istoria umanităţii cu numele Voltaire.

În copilărie, François a urmat cursuri private în casa părintească, apoi colegiul iezuit Louis-le-Grand, loc în care şi-a descoperit spiritul critic. La 17 ani, viitorul filosof a început cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Paris, la rugămintea tatălui său, care spera să îl vadă notar.

Pasionat mai mult de filosofie decât de ştiinţele juridice, Voltaire a renunţat la cursurile universitare. Aspru critic al lumii politice, scriitorul a fost închis la Bastilia aproape un an, în 1717, după ce şi-a făcut cunoscute opiniile nefavorabile la adresa regimului de la Paris. În perioada arestului a scris prima sa operă, Oedip, şi şi-a schimbat numele în Voltaire. Cuvântul a fost inspirat de numele unuia dintre castelele familiei sale, Airvault.

La un pas de alte arestări, filosoful a fost nevoit să facă numeroase peregrinări prin Europa. În cele din urmă s-a stabilit, în 1750, în Germania, la îndemnul împăratului de atunci, Frederic cel Mare, însă după doar trei ani a revenit în Franţa.

Scriitorul a murit la 30 mai 1778. Din cauza numeroaselor dispute publice cu Biserica Catolică, prietenii filosofului au primit interdicţia să îl îngroape într-un cimitir. Într-un final însă, Voltaire a fost înmormântat la Champagne. Umanitatea îi este recunoscătoare scriitorului pentru „Lettres philosophiques”, „Candid şi optimismul” şi mai ales pentru „Tratat de metafizică”.