de Elena Şerban

Ziarist, politician, scriitor şi diplomat. Acestea sunt doar câteva dintre profesiile pe care le-a avut de-a lungul vieţii Silviu Brucan. Născut la 18 ianuarie 1916, la Bucureşti, într-o familie de evrei, Saul Bruckner, pe numele adevărat, a urmat şcoala evanghelică şi liceul la Sf. Sava. După Bacalaureat s-a înscris în Partidul Comunist, fapt ce i-a facilitat angajarea la „Gazeta de seară”. De altfel, în 1944 a fost numit secretar general de redacţie la ziarul „Scînteia”, din paginile căruia a cerut condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu sau Corneliu Coposu. După instaurarea regimului comunist, Brucan a fost ambasador în Statele Unite în 1955 şi la ONU între 1959 şi 1962.

Numele lui Brucan a devenit mai cunoscut în România după revolta muncitorilor din Braşov, în 1987. Atunci, prin intermediul BBC, a criticat public conducerea de partid şi de stat. A fost anchetat şi i s-a impus domiciliu forţat. Totuşi, la intervenţia Ambasadei Americane, a plecat în Statele Unite, unde s-a întâlnit cu funcţionari ai Departamentului de Stat şi cu fostul ambasador al URSS la Washington. Prin intermediul acestuia, în noiembrie 1988, s-a întâlnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov.

A revenit în România, unde în martie 1989 a fost unul dintre semnatarii documentului „Scrisoarea celor şase”, la care au contribuit demnitari comunişti împotriva lui Nicolae Ceauşescu. I s-a impus din nou arest la domiciliu, în cartierul bucureştean Dămăroaia.

După Revoluţia din 1989, Silviu Brucan, membru al Frontului Salvării Naţionale, a declarat: „Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Această profeţie i-a atras porecla „Oracolul din Dămăroaia”.