de Elena Şerban

O zi bună începe întotdeauna cu un duş bun. Şi nu doar pentru că această activitate asigură curăţenia trupului, ci şi pentru că de multe ori are efect… terapeutic. Există nu mai puţin de opt variante de duş, în funcţie de temperatura apei, locul de unde vine apa, dar şi… de utilizare.

Inventat de greci
Mărturii ale existenţei primelor duşuri din lume au fost găsite în India, Egipt şi pe teritoriul Mesopotamiei (actualul Irak). Acelea însă erau strămoşii a ceea ce ştiu oamenii acum despre un duş. Mai precis, oamenii se spălau în nişte încăperi fără acoperiş. De undeva de deasupra, sclavii aruncau uşor cu apă din nişte vase cu stropitoare.
Totuşi, primul duş foarte apropiat de cel existent astăzi a fost inventat de greci. Cel puţin aşa arată pictura existentă pe un vas grecesc ce datează din secolul al IV-lea, înainte de Hristos. Pe vas sunt două încăperi în care patru femei se spală la duş. Apa era adusă prin conducte şi ţâşnea prin nişte capete de animale.
Primele duşuri moderne au apărut în Franţa în anul 1860. Ele au fost concepute special pentru armată. În timp însă, instalaţia s-a modernizat şi a ajuns la nivelul de astăzi.

Duşul clasic
Este cea mai folosită metodă de curăţire a corpului după îmbăiere. Foloseşte un cap fix în formă de stropitoare, fixat în peretele băii, sau un cap mobil. Se recomandă ca, înainte de a intra sub duş, doamnele să îşi cureţe tenul cu un demachiant şi cu lapte nutritiv, pentru ca tenul să beneficieze total de efectele tămăduitoare ale apei.
Duşul clasic are numeroase efecte benefice. În primul rând asupra coloanei vertebrale, dar şi asupra pielii, care, frecată cu un burete, se curăţă de celulele moarte.
Medicii igienişti recomandă ca la un astfel de duş să se folosească doar săpun bun şi să se insiste asupra zonelor înzestrate cu glande sudoripare. Durata acestui duş nu va depăşi zece minute. Pentru o clătire eficientă, se recomandă ca temperatura apei să scadă treptat. Dacă vreţi ca acest tratament matinal să aibă efect pentru întreaga zi, fricţionaţi pielea începând cu gambele şi urcând treptat.

Duşul suedez
Duşul suedez nu este o modalitate de curăţire a corpului. Pentru că se foloseşte doar de apă rece, jetul se îndreaptă doar către anumite zone ale corpului: picioare, sâni, braţe. Asta întrucât duşul suedez are efect tonifiant. Atenţie însă! Duşul scoţian nu este recomandat persoanelor cu o stare de sănătate precară.

Duşul american
Folosit în special pentru combaterea celulitei, duşul american se poate face doar cu o pară mobilă. Temperatura apei nu trebuie să fie mai mare de 30ºC, iar presiunea jetului este obligatoriu să fie foarte puternică. Jetul va fi dirijat întotdeauna de jos în sus, pentru picioare, braţe şi omoplaţi şi în mişcări circulare de la stânga spre dreapta. Pentru a nu provoca probleme de sănătate, para trebuie îndepărtată de corp când se ajunge în zona abdomenului.

Duşul scoţian
La duşul scoţian apa caldă alternează cu apa rece. Se face duş cu apă caldă de 50-60 de secunde, apoi imediat un duş rece de durată foarte scurtă, 2-10 secunde. Este un mijloc de împrospătare şi înviorare a corpului, dar poate fi suportat cu efecte salutare numai de persoanele călite. Duşul scoţian este foarte mult practicat în alte ţări, în special de nordici.

Duşul japonez
Duşul japonez presupune o temperatură a apei de cel mult 28˚C şi un jet întrerupt. Când apa curge, presiunea trebuie să fie foarte mică. Se aplică duşul pe picioare, gambe, coapse, fese şi în regiunea lombară. Se întrerupe câteva secunde, continuând tot cu presiune mică pe coaste, braţe, antebraţe şi mâini. Când se ajunge la piept şi abdomen, se va îndepărta şi se va apropia succesiv duşul de corp, în aşa fel ca apa să cadă în formă de evantai. Înainte de încheiere se face un duş cald la picioare, începând de la tălpi până la genunchi. Duşul japonez are un efect calmant şi relaxant pentru muşchi şi nervi. Se recomandă persoanelor nervoase, pe care le calmează.

Duşul circular
Aşa după cum îi spune şi numele, duşul circular este format din mai multe ţevi semicirculare, sudate pe un suport vertical. În acest fel, corpul este împroşcat simultan cu apă din multe găuri. La duşul circular, temperatura apei trebuie să fie undeva între 28 şi 35 de grade. De asemenea, şi presiunea trebuie să fie mare. De-a lungul celor opt minute cât este maximum acceptat pentru un astfel de duş, persoana care se supune unui astfel de tratament ud trebuie să se întoarcă treptat. În acest fel, apa va biciui toate părţile corpului. Duşul circulat are efecte liniştitoare, relaxante, destinde ţesuturile şi activează circulaţia sângelui.

Duşul lui Mascellani
Acest tip de duş nu se poate face decât în prezenţa unei alte persoane. Pentru că duşul lui Mascellani îmbină binefacerile apei cu masajul. Temperatura apei nu trebuie să fie mai mare de 35ºC. Manevrele de masaj vor fi fricţiunile, frământatul sau bătătoritul cu palmele, încheindu-se cu un scurt netezit. Durata duşului lui Mascellani nu va depăşi niciodată 10 minute. Dacă e realizat corespunzător, duşul lui Mascellani tonifică sistemul neuromuscular, stimulează metabolismul şi activează circulaţia sângelui.

Duşul Richet
La un astfel de duş nu se folosesc nici gelurile şi nici săpunurile. Rolul unui duş Richet este acela de a destinde ţesuturile.

Nu trebuie să exageraţi!

Preocuparea modernă legată de igiena personală ar putea să strice mai mult decât să ajute. Cel puţin aceasta este părerea dermatologului Nick Lowe, de la Clinica Cranley, din Londra. Medicul susţine că: „Majoritatea oamenilor se spală mult prea mult. Folosirea apei fierbinţi, combinată cu săpunuri abrazive, poate distruge uleiurile pielii, provocând uscarea, crăparea şi chiar infectarea acesteia. Pentru mulţi dintre noi, duşul zilnic nu este necesar. Dacă totuşi acest gând vă înspăimântă, încercaţi măcar să folosiţi apă mai rece”.

Pont. Când vă ştergeţi cu prosopul începeţi din zona picioarelor, urcând către umeri şi gât, pentru a stimula circulaţia.