de Andrei Dicu

Poetul, dramaturgul şi actorul englez William Shakespeare pare să se fi născut, dar şi să se fi stins din viaţă la aceeaşi dată, 23 aprilie. A văzut lumina zilei în anul 1564, la Stratford-upon-Avon, şi a murit în 1616. Şi alţi poeţi, precum Homer, Dante ori romancieri ca Lev Tolstoi sau Charles Dickens au depăşit barierele naţionale, dar reputaţia lor nu se poate compara cu aceea a lui Shakespeare, ale cărui piese sunt jucate sau ecranizate astăzi mai frecvent decât oricând.

Fiul unui burghez căsătorit din interes
„Shakespeare nu aparţine unei singure epoci, ci tuturor vremurilor”, spunea poetul şi dramaturgul Ben Jonson, iar profeţia s-a împlinit. Shakespeare este un scriitor unic, cu o mare acuitate intelectuală, extrem de receptiv, sensibil şi de o remarcabilă forţă poetică. A putut crea opere debordând de fantezie, de patos şi de voioşie, care citite sau urmărite la teatru ne umplu inima şi o cuceresc pentru multă vreme.
Potrivit documentelor vremii, se pare că William Shakespeare s-a născut în primăvara anului 1564, iar registrul parohial al Bisericii Sfânta Treime din Stratford-upon-Avon, Warwickshire, afirmă că viitorul dramaturg ar fi fost botezat acolo la data de 26 aprilie. Nu există date exacte privind ziua sa de naştere, însă aceasta este sărbătorită în mod constant la 23 aprilie. Tatăl său, John Shakespeare, era un burghez respectabil, care în 1565 fusese ales membru al consiliului orăşenesc, iar în 1568 staroste, poziţia corespunzătoare celei de primar. Mama lui William Shakespeare, Mary Arden din Wilmcote, provenea dintr-o familie veche şi primise moştenire ceva pământ. Date fiind distincţiile sociale din secolul al XVI-lea, căsătoria a reprezentat un pas în sus pe scara socială pentru John Shakespeare.
În Stratford exista un liceu umanist de bună calitate, unde cursurile erau gratuite, salariul directorului fiind plătit de oraş. Nu s-au păstrat listele cu elevii din secolul al XVI-lea, dar e logic să presupunem că starostele oraşului şi-a trimis fiul la acest liceu. Însă Shakespeare nu şi-a continuat studiile la universitate şi e puţin probabil ca însuşirea de cursuri de logică, retorică şi alte discipline studiate pe atunci în universităţi să-l fi atras în vreun fel.

S-a însurat la 18 ani
În schimb, la vârsta de 18 ani, tânărul William s-a căsătorit. Locul şi data rămân necunoscute, dar registrul episcopiei din Worcester păstrează o chitanţă datată 28 noiembrie 1582 şi plătită de doi ţărani liberi din Stratford, numiţi Sandells şi Richardson, ca garanţie oferită episcopului pentru eliberarea unui certificat de căsătorie între William Shakespeare şi Anne Hathaway. În paranteză fie spus, Anne a murit în anul 1623, la şapte ani după Shakespeare. Următoarea dată interesantă din biografia scriitorului apare în documentele bisericii din Stratford, unde o fetiţă pe nume Susanna, fiica lui William Shakespeare, a fost botezată pe 26 mai 1583. La 2 februarie 1585, tot aici au fost botezaţi gemenii Hamnet şi Judith. Hamnet, unicul fiu al lui Shakespeare, a murit la vârsta de 11 ani.

Vânător de căprioare şi soldat
Nu este cunoscut felul în care Shakespeare şi-a petrecut următorii opt ani, până când numele său a apărut în actele teatrelor londoneze. După moartea sa au circulat legende potrivit cărora ar fi vânat ilegal căprioare şi că astfel ar fi intrat în conflict cu un magnat local, Sir Thomas Lucy din Charlecote, sau că şi-ar fi câştigat traiul ca director de şcoală. Alţii spun că ar fi plecat la Londra şi că ar fi pătruns în teatru îngrijind caii spectatorilor. S-a presupus şi că ar fi locuit în casa unei familii înstărite, dar şi că a fost soldat în Ţările de Jos.

În trupa de teatru a Lordului Şambelan
Prima referire la Shakespeare din viaţa literară datează din 1592, când un alt mare dramaturg, Robert Greene, declara într-un pamflet scris pe patul de moarte: „Există o cioară parvenită, împodobită cu penele noastre, care, cu inima sa de tigru învelită în piele de actor, presupune că este în stare să declame un vers alb la fel de bine ca aceia mai buni dintre noi. Şi, fiind un factotum absolut, este, în ifosele lui, singurul care zgâlţâie teatrul nostru”. Nu se ştie clar cum şi-a început Shakespeare cariera, însă în 1594 el a fost unul dintre membrii importanţi ai trupei de actori a Lordului Şambelan, unde juca şi cel mai mare actor al vremii, Richard Burbage.

Testamentul şi epitaful ridică semne de întrebare
Testamentul lui Shakespeare, redactat la 25 martie 1616, este un document detaliat. Autorul lasă averea sa moştenitorilor de parte bărbătească ai fiicei sale celei mai mari, Susanna. La final, ca şi cum ar fi reflectat mai mult, Shakespeare lasă soţiei „al doilea cel mai bun pat al meu”. Nu putem fi siguri de semnificaţia acestei voinţe, devenite faimoasă. Semnăturile legatarului pe testament sunt puse cu o mână ce pare tremurândă, astfel că se presupune că Shakespeare era deja bolnav. A murit la 23 aprilie 1616, iar pe piatra de mormânt din biserica parohială din Stratford-upon-Avon n-a fost înscris niciun nume. În locul lui apar aceste versuri, poate scrise de însuşi Shakespeare: „Prietene, nu te opri din drum/ Să risipeşti aceste rămăşiţe./ De-i face aşa, fii binecuvântat,/ De nu, blestem asupra ta să cadă”.

• „Hamlet“, „Titus Andronicus“, „Richard al III-lea“ şi „Romeo şi Julieta“, printre cele mai cunoscute piese

A fi sau a nu fi, cu Laurence Olivier

În ciuda multor dezbateri erudite, datarea precisă a multor piese scrise de Shakespeare este imposibilă. Cele mai cunoscute opere rămân „Henric al VI-lea”, „Îmblânzirea scorpiei”, „Richard al III-lea”, „Romeo şi Julieta”, „Visul unei nopţi de vară”, „Iulius Caesar”, „Macbeth”, „Regele Lear”, „Othello”, dar mai ales „Hamlet”, o tragedie a răzbunării, care împrumută caracteristici ce se întâlnesc şi în „Titus Andronicus”: eroul apăsat de responsabilitatea de a răzbuna o crimă oribilă, apariţia duhului persoanei ucise, simularea nebuniei pentru a îndepărta suspiciunile ucigaşului, intriga din interiorul piesei puse la cale pentru a-l testa pe ucigaş. Mesajul este însă mult mai adânc şi încărcat de filosofie. Hamlet meditează asupra prieteniei, memoriei, iubirii, dragostei filiale, a sclaviei simţurilor, obiceiurilor proaste şi a fiecărei etape a vieţii omeneşti. Pusă în scenă de-a lungul secolelor, capodopera „Hamlet” rămâne în memoria iubitorilor artei prin prestaţia inegalabilă a lui Sir Laurence Olivier, în gura căruia replica „A fi sau a nu fi? Aceasta-i întrebarea!” sună ca un izvor de aur şi de suflet, în acelaşi timp, pentru că Hamlet este nu doar un prinţ al gândirii, ci şi al existenţei.

„Shakespeare nu aparţine unei singure epoci, ci tuturor vremurilor“ - Ben Jonson