de Dana Purgaru
A luat fiinţă în 1961 şi a devenit, în timp, cea mai mare organizaţie de conservare a naturii, World Wide Fund for Nature (WWF). Aceasta are aproximativ 5 milioane de susţinători, derulează campanii în toată lumea şi de câţiva ani ursuleţul Panda, simbolul WWF, se luptă să apere bogăţia naturii din ţara noastră. Magor Csibi (foto), director WWF România, ne-a vorbit despre realizările, dar şi despre idealurile celor din organizaţie.
„Atenţia noastră se îndreaptă mai ales către Carpaţi şi Dunăre”
- Care sunt principalele aspecte pe care se concentrează WWF astăzi în lume?
- Ne-am dat seama, după 50 de ani de muncă în conservarea naturii, că putem fi eficienţi doar dacă reuşim să ne organizăm foarte bine şi să ne concentrăm pe acele probleme pe care le considerăm cruciale pentru planetă, pe habitate prioritare. Toată lumea ştie că avem grijă de Panda, dar avem şi programe pentru tigri, rinoceri, urşi bruni, sturioni sau specii de păsări.
- De când a intrat WWF în România şi care sunt obiectivele principale la noi în ţară?
- Am început să lucrăm în România în urmă cu peste 10 ani, însă în mod oficial împlinim şapte ani de când s-a înfiinţat WWF România. Lucrăm pentru păduri, pentru ape, pentru ariile protejate, pentru promovarea economiei verzi şi educaţie. Obiectivul nostru în România este să oprim degradarea naturii şi să refacem zonele unde habitatele speciilor au fost afectate puternic prin intervenţia umană.
- Care consideraţi că sunt principalele dificultăţi la noi în ţară vizavi de „cultura” conservării naturii?
- Există, din păcate, un mit destul de răspândit nu numai la noi, ci în majoritatea ţărilor, care ne spune că economia şi natura nu pot coexista. O investiţie făcută cu cap, cu un plan de dezvoltare pe termen mediu şi lung, cu chibzuinţă şi răbdare, nu numai că nu dăunează naturii, dar poate să aducă beneficii tuturor părţilor implicate. Însă de noi depinde, ca şi consumatori, cetăţeni şi clienţi, ce fel de economie susţinem, în fiecare zi, prin alegerile noastre.
„Ursul nu este tratat în România ca o valoare, ci ca o problemă”
- Spuneţi-ne câte ceva, pe de o parte, despre problemele legate de fauna din România şi, pe de alta, despre floră.
- Nu putem să vorbim despre fauna României fără să pomenim despre cea mai reprezentativă specie din Carpaţi - ursul brun, sau despre străvechii înotători din Fluviul Dunărea - sturionii. Existenţa acestor specii nu este importantă doar din punctul de vedere al biodiversităţii, ci ne arată cât de sănătoase sunt pădurile sau apele noastre. Dacă există urs într-o pădure înseamnă că ecosistemul este într-o stare bună, înseamnă că pădurea adăposteşte nu numai urşi, ci majoritatea speciilor specifice pentru zona respectivă, altfel spus, ursul brun este etalonul valorii pădurii. Din păcate, ursul nu este tratat în România ca o valoare, ci mai degrabă ca o problemă. Se vrea vânarea urşilor, astfel se întâmplă că o mână de oameni fac profituri imediate de pe urma trofeelor, se evită rezolvarea conflictelor om-urs şi se promovează un mesaj fals cum că am avea prea mulţi urşi, deşi este evident că numărul lor scade. Din fericire, românii, în proporţie covârşitoare, consideră ursul o comoară naţională, sondajele noastre arătând că 83% dintre români cred că ursul nu reprezintă o problemă, ci mai degrabă o valoare, iar noi, WWF, încercăm să arătăm prin proiectele noastre că ursul viu valorează infinit mai mult decât un urs vânat. Profitul nu este unul pe termen imediat, ci mai degrabă pe termen lung, iar banii pot fi direcţionaţi în primul rând către comunităţile locale. Însă, în timp ce ursul e apreciat de populaţie, lupul, sturionul şi alte specii ameninţate nu au nici măcar simpatia populară, fiind nevoie de eforturi şi mai consistente pentru conservarea acestora. La nivel de floră nu cred că mai trebuie să le spunem cititorilor despre starea pădurilor noastre. Însă nu numai pădurile se reduc pe zi ce trece, şi râurile României sunt din ce în ce mai afectate de îndiguiri şi alte lucrări, apele de munte sunt distruse de microhidrocentrale, şi în acest fel pierdem în fiecare zi câte ceva din biodiversitatea incredibil de bogată a României. Exact acesta e rolul nostru: să le arătăm oamenilor că natura nu trebuie să dispară pentru ca noi să avem un trai satisfăcător, dimpotrivă, cu puţin efort putem trăi în armonie cu natura.
„Am avut succese legislative pentru protecţia sturionului”
- Ce succese aţi înregistrat până acum la noi?
- Cel mai mare succes al nostru a fost campania „Salvaţi pădurile virgine”, care a reuşit să pună sub protecţie peste 200.000 de hectare de păduri neatinse de om. Însă nu putem să nu menţionăm şi faptul că am reuşit, prin implicarea a mii de susţinători WWF, să retrimitem în comisie noul Cod Silvic, cea mai importantă lege pentru păduri, care, în forma propusă la acea vreme, urmărea să crească rata tăierilor legale, contribuind la dispariţia accelerată a pădurilor noastre. Tot pentru păduri, de 10 ani promovăm în România implementarea unui sistem de certificare voluntar şi independent numit FSC (Forest Stewardship Council). Certificarea managementului forestier în sistem FSC este un proces prin care, în urma unui audit, o organizaţie independentă confirmă faptul că o pădure este gospodărită în conformitate cu un standard care, pe lângă elementul economic, urmăreşte în egală măsură şi pe cel social sau de mediu. La nivelul râurilor şi al zonelor umede din România am avut multe proiecte de reconstrucţie ecologică, am avut succese legislative pentru protecţia sturionului, am contribuit la succesul celei mai mari conferinţe dedicate zonelor umede de la nivel mondial, Conferinţa Ramsar, şi am lucrat alături de autorităţi pentru ca aproape un milion de hectare de zone umede din România să fie recunoscute şi protejate la nivel internaţional.
- Ce programe desfăşuraţi în acest moment?
- Anul acesta va fi pentru noi dedicat în primul rând râurilor, cu accent pe râurile de munte, care sunt în pericol. Vom derula o campanie prin care să cunoaştem mai bine râurile şi problemele lor, şi apoi pentru a identifica soluţii pentru protejarea lor.
„Natura se află întotdeauna în jurul nostru”
- Se implică autorităţile noastre suficient de mult pentru protecţia mediului?
- Din păcate, preocupările de mediu nu se regăsesc în strategiile autorităţilor, în general. De exemplu, atunci când se fac investiţii, autorizaţiile de mediu nu sunt considerate proceduri utile, menite să protejeze oamenii şi mediul, ci mai degrabă o birocraţie incomodă. Or, este mult mai greu să luăm măsuri abia în momentul în care apar inundaţii primăvara, de exemplu.
- Cum plănuiţi să ridicaţi gradul de conştientizare a românilor pentru conservarea naturii?
- Prin activitatea noastră de zi cu zi, prin campaniile noastre pe care le desfăşurăm periodic, prin poziţiile noastre pe diverse probleme, prin comunicarea constantă cu cei 150.000 de activişti WWF, prin programele educaţionale şi prin parteneriate. În fiecare zi încercăm să facem câte ceva ca să apropiem lumea mai mult de natură.
• Cei care doresc să devină „panda”, să susţină activitatea WWF în România fie prin donaţii, fie prin voluntariat, pot afla toate datele necesare pe website-ul organizaţiei, www.wwf.ro. De asemenea, cei care doresc să adopte simbolic un urs o pot face pe www.adoptaunurs.ro.
- Oferiţi-ne o informaţie „de interior”, din WWF la nivel internaţional - cum este privită ţara noastră, din punct de vedere al conservării naturii, în comparaţie cu alte state?
- La nivel de „ce avem bun de salvat” stăm bine. Mai puţin bine stăm la capitolul respect, în general. Respectul faţă de natură, conexiunea între om şi natură s-au deteriorat, ceea ce se simte la fiecare pas. Însă, o dată ce se vor limita resursele, va fi din ce în ce mai greu să ignorăm că fără natură nu există oameni şi nu există soluţii durabile. Când va fi această zi? Noi hotărâm. Împreună.